Hieronymus von Colloredo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hieronymus von Colloredo
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Sfântul Imperiu Roman Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
PărințiRudolph Joseph von Colloredo[*][[Rudolph Joseph von Colloredo (Czech nobleman (1706-1788))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Arhiducatul Austriei
 Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]​
compozitor
episcop catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[5][6] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Arhiepiscopul Hieronymus von Colloredo
Blazonul arhiepiscopului Hieronymus von Colloredo

Hieronymus von Colloredo (n. , Viena, Sfântul Imperiu Roman – d. , Viena, Imperiul Austriac) a fost ultimul principe-arhiepiscop de Salzburg, reprezentant al iluminismului catolic german (katholische Aufklärung), cunoscut și datorită angajării lui Wolfgang Amadeus Mozart ca muzician.

Colloredo ca arhiepiscop[modificare | modificare sursă]

Arhiepiscopul Colloredo a fost un adept al reformelor în sens iluminist, pe care le-a promovat în Arhiepiscopia de Salzburg.

Scopul lui Colloredo a fost acela de a face din Salzburg un teritoriu model pentru Sfântul Imperiu Roman, un cap de pod al iluminismului în spațiul de limbă germană. Drept colaboratori apropiați a angajat de regulă personalități din zona Rinului. Coloredo a reformat liturghia catolică, raporturile sociale și domeniul învățământului.

Acest spirit progresist a atras la Salzburg scriitori și muzicieni din întregul spațiu german. Michael Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart au fost cei mai apreciați muzicieni angajați de Colloredo. Mozart a compus pentru nepoata lui Colloredo, Antonia Lützow, elevă a tatălui său, un concert pentru pian (concertul nr. 8 pentru pian, catalog Köchel nr. 246). Colloredo a chemat la Salzburg și a susținut personalități precum: Johann Jakob Hartenkeil (medic), Albert Christoph Dies (pictor peisagist), Franz Heinrich von Naumann (inginer și pictor), Franz Michael Vierthaler (reformator școlar, scriitor) și Lorenz Hübner (editorul ziarului ’’Oberdeutsche Staatszeitung’’).

Colloredo a stăpânit, pe lângă germană și latină, franceza, italiana și ceha. A fost de asemenea un bun violoncelist.

A murit în exil la Viena, după ce trupele napoleoniene au ocupat Principatul de Salzburg.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Colloredo-Mansfeld, Hieronymus I. (BLKÖ)[*][[Colloredo-Mansfeld, Hieronymus I. (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 2, p. 424))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d Hieronymus Graf Colloredo, Salzburgwiki 
  4. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Johann Christoph Allmayer-Beck: Colloredo-Waldsee, Hieronymus Graf von. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 3. Duncker & Humblot, Berlin 1957, p. 327 f. (full text online)
  • deFriedrich Wilhelm Bautz:  Colloredo, Hieronymus Graf von în Biografii din bibliografia lexiconului bisericesc (BBKL). Bd. 1, Hamm 1975, ISBN 3-88309-013-1, Sp. 1098.
  • Christoph Brandhuber: Colloredos Malerakademie und die Graphiksammlung der Universitätsbibliothek Salzburg. In: Roswitha Juffinger (Hrsg.): Zentrum der Macht. Die Kunstsammlungen der Salzburger Fürsterzbischöfe: Gemälde/Graphik/Kunstgewerbe. Salzburg 2011, S. 650–669.
  • Ludwig Hammermayer: Die Aufklärungszeit in Salzburg (ca. 1715–1803) . In: Geschichte Salzburgs. Stadt und Land, hg. von Heinz Dopsch, 2. verb. Aufl., Bd. II, 1. Teil, Salzburg 1983, S. 375–452.
  • Ludwig Hammermayer: Die letzte Epoche des Erzstifts Salzburg. Politik und Kirchenpolitik unter Erzbischof Graf Hieronymus Colloredo (1771–1803). In: Geschichte Salzburgs. Stadt und Land, hg. von Heinz Dopsch, 2. verb. Aufl., Bd. II, 1. Teil, Salzburg 1983, S. 453–535.
  • Josef Manal: Die Einführung des Salzburger Diözesangesangbuches unter Fürsterzbischof Hieronymus von Colloredo. Diplomarbeit: Salzburg 1979.
  • Jakob Obersteiner: Die Bischöfe von Gurk. 1072–1822, Klagenfurt 1969, (Aus Forschung und Kunst 5, ISSN 0067-0642), S. 468–474.
  • Martin Schimek: Musikpolitik in der Salzburger Aufklärung. Musik, Musikpolitik und deren Rezeption am Hof des Salzburger Fürsterzbischofs Hieronymus Graf Colloredo, Frankfurt am Main u.a. 1995 (Europäische Hochschulschriften, Reihe 36, Musikwissenschaft, Bd. 151, ISSN 0721-3661), ISBN 3-631-48885-8.
  • de Franz Valentin Zillner: Colloredo-Waldsee, Hieronymus Graf von, articol din: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volumul 4, Leipzig, 1876, p. 416–417.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hieronymus von Colloredo
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hieronymus_von_Colloredo&oldid=15747790