Helodermatidae
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Helodermatidae | |||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică după Systema Naturae, 2000 |
|||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
| Genuri | |||||||||||||||||
Helodermatidae este o familie de şopârle (genul Heloderma). Speciile din această familie trăiesc în regiunile de deşert din America de Nord. Familia este reprezentată prin două specii veninoase, ele fiind singurele şopârle veninoase din lume. Prin muşcătură pot produce leziuni toxice serioase fiind periculoase şi pentru om.
Cuprins |
[modifică] Caractere morfologice
Capul şopârlelor este uşor teşit (lăţit), gâul este scurt şi corpul are o formă cilindroidă, animalul are picioare scurte. Coada este groasă şi rotundă ea măsoară ca. 2/3 din lungimea corpului. Helodermatidaele au lungimea corpului între 60 şi 80 de cm. Solzii şopârlelor au un aspect crustos, crustele fiind alcătuite din plăci cornoase. Pe partea ventrală corpul este neted fără cruste. Specific este culoarea petelor portocalii de pe partea dorsală care sunt în contrast cu desenul dungilor de culoare închisă, acest caracter morfologic atrage atenţia că avem de-a face cu o specie veninoasă. Dinţii Helodermatidaelor sunt dinţi uşor încovoiaţi spre interior ceace face ca parda să nu mai poată scăpa. Dinţii de pe maxilarul înferior au un şanţ pe care se scurge veninul produs de o glandă submandibulară care are o dimensiune de 40 x 5 mm.
[modifică] Arealul de răspândire, mod de viaţă
Cele două specii „Heloderma horridum” şi „Heloderma suspectum” au arealul de răspândire în regiunea din sudul statului Nevada, sud-estul statului Utah, deşertul Sonora până în nord-vestul Mexicului. Animalele trăiesc în regiuni aride cu preciptaţii rare de deşert şi semideşert. Şopârlele din această familie sunt mai ales noaptea active, ziua în funcţie de anotimp stau ascunse sub pietre, în grote, sau ies la vânătoare. Hrana lor constă din rozătoare mici, pui sau ouă de păsări. Prada este descoperită de la distanţe relativ mari cu ajutorul simţului olfactiv care este situat în limbă sau în organul lui Jacobson din septumul nazal (vomer). Prada este omorâtă prin muşcătură, dar nu întotdeauna este folosită şi otrava. Rezervele de hrană se depozitează în coadă sub formă de grăsime, ceace le permite să poată trăi câteva luni fără hrană.
[modifică] Reproducţie
Femela depune după împerechere până la 13 ouă rotunde în găuri umde, la ca. 30 de zile eclozionează puii care au o mărime de 20 cm, datorită culorii lor de avertizare a toxicităţii nu sunt vânate de multe animale, cu excepţia coiotului, păsărilor răpitoare şi omului. Şopârlele pot atinge vârsta de peste 20 de ani.
[modifică] Toxicitate
După ce a muşcat prada şi a injectat otrava, şopârla nu lasă victima ci prin mişcări de masticaţie face o masare pentru difuzarea toxicului în corpul pradei. Simptomele cauzate de muşcătura veninoasă sunt o durere intensă la locul muşcăturii, inflamare, edem, greaţă vărsături, cianoza locală şi a extremităţilor, ridicarea temperaturii corporale şi a presiunii sanguine. Moartea este cauzată prin acţiunea toxicului asupra sistemului nervos central cu paralizia centrului respirator. Toxicul este folosit de animal numai în apărare foarte rar la vânătoare. Din acest toxic care este glucoproteină s-a separat o fracţiune care se foloseşte la tratamentul diabetului melitus.
[modifică] Legături externe
- en Helodermatidae auf Animal Diversity Web - Wurde als Quelle ausgewertet und bietet daher (fast) keine Informationen, die über den Artikel hinausgehen, jedoch weiteres Bildmaterial vorhanden
- de Heloderma auf gifte.de - în prezent această pagină nu oferă informaţii
- Heloderma horridum în Lista speciilor periclitate IUCN 2008.
- Heloderma suspectum în Lista speciilor periclitate IUCN 2008.
- Heloderma suspectum auf digimorph.org
 |
Acest articol referitor la subiecte din zoologie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa |
