Giovanni Falcone

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giovanni Falcone
Date personale
Nume la naștereGiovanni Salvatore Augusto Falcone Modificați la Wikidata
Născut[1][3][4] Modificați la Wikidata
Palermo, Italia[5] Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[1][3][4] Modificați la Wikidata
Capaci, Sicilia, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPalermo Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor[6] (car bombing[*][[car bombing (terrorist attack carried out through the explosion of a vehicle)|​]][6]) Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Falcone[*][[Maria Falcone (Italian activist)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFrancesca Morvillo[*][7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiemagistrat[*]
judecător Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPalermo
Roma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Palermo  Modificați la Wikidata
PremiiValor civile[*][[Valor civile (Award issued by Italy to recognize recipients as worthy of public honor)|​]][2]  Modificați la Wikidata

Giovanni Falcone (n. 18 mai 1939, Palermo – d. 23 mai 1992, Capaci) a fost un magistrat Italian specializat în instrumentarea delictelor Cosa Nostra.

Povestea vieții sale este similară cu cea a celui mai bun prieten al lui, Paolo Borsellino. Ambii proveneau dintr-un cartier sărac al orașului Palermo, au avut cariere ca magistrați Anti-mafia, și au avut aceeași tristă soartă: au fost uciși (la mai puțin de două luni diferență) în atacuri cu bombe în anul 1992. Ca recunoaștere a eforturilor lor în procesele anti-mafia, ei au fost numiți "eroii ultimilor 60 de ani" în numărul din 13 noiembrie 2006 al revistei Time Magazine.

Falcone a fost unul din principalii organizatori ai Procesului Maxi care a început pe 10 februarie 1986 și s-a terminat pe 16 decembrie 1987. Din 474 mafioți acuzați inițial, 360 au fost condamnați pentru crime grave, inclusiv 119 in absentia. Unul din cei mai importanți factori în proces a fost mărturia lui Tommaso Buscetta, primul mafiot sicilian care a devenit informator. Cu Falcone a preferat Buscetta să vorbească atunci când a denunțat secretele Mafiei, pentru că, după cum însuși Buscetta a susținut ulterior, în timp ce alți magistrați și detectivi l-au luat de sus, Falcone l-a tratat cu respect.

Falcone a fost ucis împreună cu soția sa, Francesca Morvillo (ea însăși magistrat), și trei polițiști: Rocco Di Cillo, Antonio Montinaro, Vito Schifani, în Capaci pe autostrada dintre Aeroportul Internațional Palermo și orașul Palermo pe 23 mai 1992. Mașina în care călătorea a fost aruncată în aer de o bombă care fusese plasată într-un șanț săpat pe marginea drumului. Când a trecut peste bombă, conducea cu aproximativ 160 km/h.

Crima a fost pregătită de Salvatore Riina ca răzbunare pentru condamnarea de către Falcone a zeci de mafioți în Procesele Maxi. În operațiunile anti-mafia ce au urmat morților lui Falcone și Borsellino, Riina a fost arestat și acum execută o condamnare la închisoare pe viață pentru uciderea celor doi magistrați, precum și pentru alte crime. Alt mafiot condamnat pentru uciderea lui Falcone este Giovanni Brusca, un asociat de-al lui Riina care a recunoscut că a detonat explozibilii.

Aeroportul Internațional Palermo este cunoscut și sub numele Aeroportul Falcone-Borsellino în onoarea lui Giovanni Falcone și Paolo Borsellino.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • it Claudio Fava, Cinque delitti imperfetti: Impastato, Giuliano, Insalaco, Rostagno, Falcone, Mondadori, 1994
  • it Fondazione Giovanni Falcone, Giovanni Falcone: interventi e proposte (1982 – 1992) F. Patroni Griffi, Sansoni, 1994
  • it Lucio Galluzzo, Obiettivo Falcone, Pironti, 1992
  • it Francesco La Licata, Storia di Giovanni Falcone, Rizzoli, 1993
  • it Saverio Lodato, Ho ucciso Giovanni Falcone: la confessione di Giovanni Brusca, Mondadori, 1999
  • it Giammaria Monti, Falcone e Borsellino: la calunnia il tradimento la tragedia, Editori Riuniti, 1996
  • it Marcelle Padovani e Giovanni Falcone, Cose di Cosa Nostra, Rizzoli, Milano 1991
  • it Luca Rossi, I disarmati: Falcone, Cassarà e gli altri, Mondadori, 1992
  • it Raoul Muhm, Gian Carlo Caselli : Il ruolo del Pubblico Ministero – Esperienze in Europa ; Die Rolle des Staatsanwaltes – Erfahrungen in Europa ; Le role du Magistrat du Parquet – Expériences en Europe ; The role of the Public Prosecutor – Experiences in Europe ; Vecchiarelli Editore Manziana (Roma) 2005, ISBN 88-8247-156-X

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Giovanni Falcone”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ https://allthatsinteresting.com/giovanni-falcone  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Giovanni Falcone, Babelio, accesat în  
  5. ^ „Giovanni Falcone”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b https://www.studenti.it/strage-di-capaci-morte-giovanni-falcone.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ https://www.treccani.it/enciclopedia/giovanni-falcone_%28Dizionario-Biografico%29/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)