Sari la conținut

George Motoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[[wiki]]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iulie 2007
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
George Motoi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Kardam, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCezara Dafinescu , Giliola Motoi
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de teatru Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Motoi (n. , Kardam, România – d. , București, România) a fost un actor și regizor român de teatru.

Cursurile primare le face în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa prof. Irina Răchițeanu.

După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăuanii îi obțin transferul de la Piatra Neamț și joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giulești” din București dar Vlad Mugur, preluând pe atunci (1964) direcția Teatrului Național din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai țării, iar câteva turnee în Italia, cu același rol, îl consacră definitiv. Îl vede și Radu Beligan în Caligula și-l invită să vină la Naționalul bucureștean. O face. Și nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur rămâne definitiv în Occident, lăsându-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Televiziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane.

În film, a colaborat constant cu Malvina Urșianu.

Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actrița Cezara Dafinescu, cu care are o fiică. George Motoi s-a recăsătorit cu actrița Gigliola Brăileanu.[2]

A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.[2]

Debut

[modificare | modificare sursă]

1958 – rol Marcov “Poveste de iubire” de Simonov, r. Cristian Munteanu, Teatrul din Piatra Neamț

Teatre în care a activat

[modificare | modificare sursă]

1958-1960 – la Piatra Neamț;

1960-1964 – la Bacău;

1964-1970 – la T. Național Cluj

1970–prezent – actor al Teatrului Național “I.L.Caragiale”din București

1991–1995 – Director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, prin cumul de funcție, neîntrerupându-și activitatea de actor și regizor la Teatrul Național din București

Activitate artistică

[modificare | modificare sursă]

La Piatra Neamț:

  • 1958 – rol Marcov “Poveste de iubire” de Simonov, r. Cristian Munteanu

La Bacău:

  • Don Carlos în „Don Carlos” de F.Schiller, r. Ion Olteanu
  • Trigorin, “Pescărușul” de Cehov, r.Gh. Jora
  • Bufonul în „A douăsprezecea noapte” de W.Shakespeare, r.V.Mugur

La Cluj:

  • Caligula în „Caligula” de A.Camus, r.Vlad Mugur
  • Oberon, “Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, r.V.Mugur
  • Vlaicu, “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, r. Val Mugur
  • Hinkfus, “Astă seară se joacă fără piesă” de L. Pirandello, r. Paulo Magelli
  • Jamie, “Lungul drum al zilei către noapte de O Neill, r. Crin Teodorescu
  • Moebius, “Fizicienii” de Durrenmatt, r. V.T.Popa
  • Joseph și Charles, “Școala Calomniei” de Sheridan, r. L. Giurchescu

La Teatrul Național “I.L.Caragiale”:

  • 1972 Anton Suditu/Ovidiu Petrescu, “Un fluture pe lampă” de Paul Everac, r. Horea Popescu
  • 1972 Damian Sticlaru, “Iadul și pasărea” de Ion Omescu, r. Alex.Finți
  • 1973 Boris, “Furtuna” de A.N.Ostrovski, r. George Teodorescu
  • 1973 Ion Ionescu Novus, “Gimnastică sentimentală” de V. Voiculescu, r. N.Al.Toscani
  • 1973 Valeriu, “Simfonia patetică” de Aurel Baranga, r. A. Baranga
  • 1973 Iordache Olimpiotul, “Zodia Taurului” de Mihnea Gheorghiu, r. M. Berechet
  • 1974 Herault de Sechelles, “Danton” de Camil Petrescu, r. Horea Popescu (*
  • 1976 Clarence, “Richard al III-lea” de Shakespeare, r. Horea Popescu (*
  • 1977 Adam, “Cine a fost Adam?” de Leonida Teodorescu, r. Cristian Munteanu
  • 1978 Turgheniev, “Elegie” de P.Pavlovski, r. Mihai Berechet
  • 1979 Pictorul, “A treia țeapă” de Marin Sorescu, r.Sanda Manu
  • 1981 Temnicerul , “Cheile orașului Breda” de Ștefan Berceanu, r. Sanda Manu
  • 1982 Vlaicu Vodă, “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, r.M. Berechet
  • 1983 Alex Lăpușneanu, “Despot Vodă” de V. Alecsandri, r.Anca Ovanez Doroșenco
  • 1983 Dale Harding, “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, r. H. Popescu (*
  • 1984 Brenner, “Papa Dolar” de Andor Gabor, r. Mihai Berechet
  • 1985 Finch Mc Comas, “Nu se știe niciodată” de G.B.Shaw, r. M. Berechet
  • 1986 Praida, “Jocul ielelor” de Camil Petrescu, r. Sanda Manu
  • 1989 Anton, “Cineva te iubește” de Alex Stein, r. George Motoi
  • 1989 Neagota, “Moștenirea” de Titus Popovici, r. M.Manolescu, H.Popescu
  • 1990 Guvernatorul Filip, “Cine are nevoie de teatru” deT. Wertenbaker, r. Andrei Șerban
  • 1991 Vantu, “Morișca” de Ion Luca, r. G. Motoi
  • 1991 Ion Dragoș, “Avram Iancu” de L.Blaga, r. H. Popescu
  • 1998 Severino, „Numele trandafirului”, după Umberto Eco , regia Grigore Gonța
  • Bănescu, „Generația de sacrificiu” de I.Valjan, regia Dinu Cernescu
  • 2000 Duncan, „Macbett” de E.Ionescu, regia Beatrice Bleonț
  • 2002 Eminescu, „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, adaptare și regia George Motoi
  • Spectacol lectură: “Dialog nocturn despre o piesă nescrisă” de Doru Moțoc, - rolul Richard Cobden și regia (29 noiembrie 2002, - 150 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu)
  • 2003 Ștefan, „Noiembrie” de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb
  • Solionîi, „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan
  • 2004 Maximilian, “Coada” de Paul Everac, regia Paul Everac

Teatru de televiziune:

  • Mircea - „Gaițele”, de Al. Kirițescu
  • Robert -„Dincolo de zare” de O’Neill
  • Bastardul - „Regele Ioan” de Shakespeare
  • Ștefăniță Vodă din serialul „Mușatinii”, după Delavrancea
  • Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă” de Al. Davila
  • Ovidiu Petrescu -„Un fluture pe lampă” de P.Everac
  • Nicorescu Uleia – în serialul “Amantul Marii Doamne Dracula”, după romanul cu același nume de Fănuș Neagu

Regie de teatru

[modificare | modificare sursă]
  • Debut: Casa cu două intrări de Calderon de la Barca (la Cluj)
  • Lada de I.Sava (la Cluj)
  • Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroșani)
  • Ultimul set de M.Beligan (la Teatrul Național din București)
  • Morișca de I.Luca (la Teatrul Național din București)
  • Paiața sosește la timp de F.Neagu (la Teatrul Național din București)
  • Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Cineva te iubește de Al.Stein (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Pălăriile doamnei Olga de T.Popescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Noaptea Brâncoveanului, de T.Constantin (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Gaițele, de Kirițescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Profesorul de franceză, de T.Mușatescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • Pușlamaua de Pierre Chesnot (Teatrul Dramatic din Galați)
  • Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galați, premiera iunie 2003

Roluri în film

[modificare | modificare sursă]
George Motoi

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul Festivalului Național de Teatru pentru rolul Victor din „Pisica în noaptea Anului Nou”, de D.R.Popescu, regia Vlad Mugur (Teatrul Național din Cluj)
  • Premiul ACIN pentru interpretare masculină – rolul Andrei din „Trecătoarele iubiri”, de M.Urșianu
  • Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu
  • Diploma “Artist de Onoare al Filmului Românesc”, 2001
  • 13 mai 2002 – Premiul de Excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc
  • 1960–1998 mai multe medalii și Ordine (Medalia Muncii, Medalia “Meritul Cultural”), Ordinul “Meritul Cultural cls.IV și Ordinul “Meritul Cultural” cls. a III-a)
  • Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (decembrie 2002)
  • Premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF (iunie 2011)

I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.[3]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului George Motoi la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[4]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b George Motoi, Discogs, accesat în  
  2. ^ a b Doamnele lui George Motoi, la înmormântare: fosta - în haină de blană, actuala - într-un palton de piele
  3. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
  4. ^ Decretul nr. 320 din 13 mai 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 444 din 18 mai 2004.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=George_Motoi&oldid=16387382