Gaz de șist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
GasDepositDiagram.jpg

Gazul de șist este un gaz al cărui zăcământ este captiv între plăcile de șisturi ori în straturile de cărbune și aflate la o adâncime mai mare decât zăcămintele de gaz convențional [1]. Deoarece arderea acestui combustibil este mai ecologică decât a cărbunelui sau petrolului, oferind și avantaje în privința limitei de emisii de CO2, gazele naturale pot înlocui cu usurință petrolul [2]. Totuși, impactul său asupra mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă.

Răspândirea zăcămintelor de gaz de şist

Exploatarea acestui tip de gaz are o răspândire mai largă în Statele Unite, unde deja există peste 50 de mii de puțuri de mică adâncime.

Succesul american a determinat și alte țări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependența de gazele rusești și arabe și dacă nu dețin pe teritoriul lor prețioasa resursă. Deja Canada a descoperit gaze neconvenționale în Apalași și în Columbia Britanică [1]. În Polonia se află cele mai mari zăcăminte de gaze de șist din Europa, fiind estimate la 5.300 de miliarde de metri cubi [3][4]. Iar în Ucraina rezervele de gaz de șist se ridică la cel puțin 30 de trilioane de metri cubi [5].

Bilanțul emisiilor de gaze cu efect de seră[modificare | modificare sursă]

Cantității de CO2 rezultată din combustia gazului trebuie să i se adauge CO2 rezultat din petrolul folosit pentru construcția și funcționarea puțurilor, ca și pierderile de metan în atmosferă în timpul extracției și transportului. În conformitate cu un articol de Robert Howarth de la Universitatea Cornell, publicat în Climatic Change Letters, pe baza datelor disponibile din partea EPA (Agenția pentru Protecția Mediului, S.U.A.) și a industriei americane a gazului înseși, amprenta de carbon din gazul de șist este mai rea decât cea a puțurilor convenționale. Într-adevăr, fiecare puț pierde de la 3,6% la 7,9% din gazul său în atmosferă (de la 30 până la 200% mai mult decât pentru un puț convențional). Același studiu propune să nu se mai aplice acestui metan pierdut în atmosferă indicele de potențial de încălzire globală (GWP) reținut de către al patrulea raport al IPCC (Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei), adică de 72 de ori potențialul de încălzire al CO2 pe o perioadă de 20 de ani, ci indicele propus în 2009 de către Drew Shindell de la NASA, mai ridicat cu 23% în medie, deoarece integrează interacțiunile climatice ale gazelor cu efect de seră (GES) cu aerosolii particulari ai aerului. În acest caz, amprenta în echivalent CO2 a unui puț de gaz de șist, în 20 de ani, ar fi cu de la 20 până la 50% mai ridicată decât dacă s-ar utiliza cărbune pentru a produce aceeași cantitate de energie.

Controverse asupra impactului asupra mediului și bilanțul acestuia[modificare | modificare sursă]

Preocupările oficiale pentru impactul asupra mediului și asupra sănătății indus de fracturarea hidraulică apar în 2010, mai precis prin EPA, care – la cererea guvernului american – a decis să studieze acest impact „asupra apelor potabile și a sănătății publice” și prin publicarea unei prime sinteze în revista American Scientist, dar se pare că deja, după trei ani de utilizare, s-au constatat în S.U.A. mai multe „scăpări” importante de gaz în mediul înconjurător și contaminarea pânzelor freatice superficiale cu gaz și fluide de fracturare (după Institutul Francez al Petrolului, din cauza unui defect de cimentare a părții superioare a forajului). Congresul american a rezervat în 2010 un buget pentru aceste chestiuni și EPA a încredințat propriului Birou de Cercetare și Dezvoltare (Office of Research and Development – ORD) un studiu stiințific de lansat în 2011, după ateliere de lucru și consultări de experți (între iunie-septembrie 2011) și apelul public la expertiză privind efectele posibile ale fracturării hidraulice asupra resurselor de apă potabilă. EPA prevede evaluarea studiului de către experți neutri. Manifestații ale cetățenilor și ale asociațiilor au avut loc în diverse țări, opunându-se acestui mod de extracție, ca și folosirii continue a energiilor fosile.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gazele de șist vindecă dependența de ruși”. Adevărul.ro. 14 august 2010. http://www.adevarul.ro/international/Gazele_de_sist_vindeca_dependenta_de_rusi_0_316168931.html. Accesat la 9 aprilie 2011. 
  2. ^ Gazul de șist va fi combustibilul fosil al viitorului”. capital.ro. 10 Martie 2011. http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/gazul-de-sist-va-fi-combustibilul-fosil-al-viitorului-144970.html. Accesat la 9 aprilie 2011. 
  3. ^ Cele mai mari zacaminte de gaze de sist din Europa se afla in Polonia”. banisiafaceri.ro. http://www.banisiafaceri.ro/analize/cele+mai+mari+zacaminte+de+gaze+de+sist+din+europa+se+afla+in+polonia. Accesat la 9 aprilie 2011. 
  4. ^ Polonia vrea să își exploateze resursele de gaz de șist”. evz.ro. 29 Martie 2011. http://www.evz.ro/detalii/stiri/polonia-vrea-sa-isi-exploateze-resursele-de-gaz-de-sist-925348.html. Accesat la 9 aprilie 2011. 
  5. ^ Rezervele de gaz de sist ale Ucrainei sunt estimate la 30 trilioane de metri cubi”. epochtimes-romania.com. 21 Martie 2011. http://www.epochtimes-romania.com/articles/2011/03/article_105514.html. Accesat la 9 aprilie 2011. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Video

  • Gasland is not true - Un film care incearca sa vada imagine de ansamblu si sa ceara si parerile expertilor