Göran Liljestrand
| Göran Liljestrand | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Masthuggs församling(d), Gothenburg and Bohus County(d), Suedia[1] |
| Decedat | (81 de ani)[1][2] Västerled(d), Stockholm län, Suedia[1] |
| Înmormântat | Norra begravningsplatsen[*] ()[3] |
| Cetățenie |  Suedia[4][5] |
| Ocupație | medic farmacolog[*] cadru didactic universitar[*] fiziolog[*] |
| Activitate | |
| Domeniu | fiziologie farmacologie |
| Instituție | Institutul Karolinska[1] |
| Alma Mater | Universitatea din Stockholm Institutul Karolinska Norra Real[*] |
| Organizații | Academia Regală Suedeză de Științe Academia Leopoldină Comitetul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină[*] Academia Regală de Medicină a Belgiei[*] |
| Premii | Premiul Björkén[*] () Placheta Schmiedeberg[*] () premiul Alvarengas[*] () |
Modifică date / text  | |
Göran Liljestrand (n. , Masthuggs församling(d), Gothenburg and Bohus County(d), Suedia – d. , Västerled(d), Stockholm län, Suedia) a fost un medic și farmacolog suedez. A fost profesor de farmacodinamică și farmacognozie la Karolinska Institutet în perioada 1927-1951. Este cunoscut pentru descoperirea mecanismul alveolo-capilar(en)[traduceți], cunoscut și ca mecanismul Euler-Liljestrand.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Göran Liljestrand s-a născut la Göteborg în familia lui Erik Liljestrand (manager al unei firme de asigurări) și a soției sale, Tekla (n. Carlberg).[6][7] S-a mutat în copilărie la Stockholm și a învățat la Liceul Norra Real din Stockholm și s-a înscris în 1904 la Colegiul Universitar din Stockholm. Și-a continuat studiile la Institutul Karolinska din Solna, unde a devenit candidat în medicină în 1909, licențiat în medicină în 1915 și doctor în medicină în 1917, înainte de a-și susține teza de docență în fiziologie la același institut în același an.[6][8] S-a pregătit în domeniul fiziologiei cu profesorul Johan Erik Johansson.[8]
A devenit profesor asistent de fiziologie (1917) și de fiziologie și farmacologie (1923) la Institutul Karolinska.[7][9] După pensionarea profesorilor Johansson și Santesson în 1927, Göran Liljestrand a devenit profesor titular de farmacologie, predând în această calitate până în 1951, când s-a pensionat.[7] Profesorul Liljestrand a avut un rol important în dezvoltarea fiziologiei experimentale și farmacologiei în țările scandinave după Primul Război Mondial.[7] A promovat și dezvoltat contacte cu specialiștii din țările anglo-saxone pentru a permite actualizarea permanentă a cunoștințelor medicale de specialitate.[7]
A fost unul din organizatorii primului Congres de Fiziologie și Medicină Experimentală din Țările Scandinave, care a avut loc în 1925 la Lund sub președinția prof. Torsten Thunberg, și a fost însărcinat, împreună cu profesorul Johansson, să elaboreze regulamentul Societății Scandinave de Fiziologie.[7] La Congresul Internațional de Fiziologie de la Stockholm din 1926, Liljestrand a fost ales secretar-general, îndeplinind această funcție în perioada 1926-1948.[7][9] În semn de apreciere a meritelor sale, a fost ales membru onorific al Societății Scandinave de Fiziologie în 1951.[7]
Liljestrand a efectuat cercetări în domeniul farmacologiei, analizând permeabilitatea plămânului la amoniac după introducerea sa în sânge, și a devenit mai cunoscut ca farmacolog. A colaborat cu Yngve Zotterman și cu Ulf von Euler (viitor laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1970), cu care a descoperit mecanismul alveolo-capilar, cunoscut și ca mecanismul Euler-Liljestrand.[10]
A publicat peste 150 de studii și articole despre fiziologia respirației, schimbul de gaze din sistemul respirator (printre altele, în lucrarea de disertație Untersuchungen über die Atmungsarbeit, 1917[11]), despre fiziologia sportului, sistemul nervos, fluxul energetic și circulația sângelui etc.[6][9]
A îndeplinit funcțiile de secretar (1918-1960) și membru titular (1938-1950) al Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (al Institutului Karolinska), ajungând să dețină o mare influență asupra celorlalți membri ai comitetului, împreună cu care trebuia să selecteze pe laureatul Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.[12] De asemenea, a fost ales membru al Academiei Regale Suedeze de Științe în 1938.[13]
Liljestrand a fost secretar al Asociației Fiziologilor din Stockholm (1919-1930) și membru al consiliului Societății Medicale Suedeze (1922).[9] A fost distins în 1918, 1923 și 1925 cu Premiul Alvarenga al Societății Medicale Suedeze și în 1930 cu Premiul Björkén al Universității din Uppsala.[6][9]
A murit după o scurtă boală la 16 ianuarie 1968, la vârsta de aproape 82 de ani.[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g Göran Liljestrand (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon
- ^ a b c d Académie royale de Médecine de Belgique (în franceză), accesat în
- ^ Liljestrand, GÖRAN (în suedeză), Svenskagravar.se[*], accesat în
- ^ Virtual International Authority File, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b c d World Biography, vol. 1, Institute for Research in Biography, 1947, p. 57.
- ^ a b c d e f g h i Ulf S. von Euler, „Göran Liljestrand 1886–1968”, în Acta Physiologica Scandinavica, vol. 72, nr. 1‐2, ianuarie-februarie 1968, p. III.
- ^ a b Charles M. Tipton, Exercise physiology : people and ideas, Oxford University Press, Oxford [Anglia], New York, 2003, p. 262.
- ^ a b c d e Liljestrand, Göran, în Nordisk familjebok, Uggleupplagan. 38. Supplement. Riksdagens bibliotek, Öyen. Tillägg, pp. 1415-1416.
- ^ Brigitte Lohff, Hinderk Conrads, From Berlin to New York: Life and Work of the Almost Forgotten German-Jewish Biochemist Carl Neuberg (1877-1956), David Brown Book Company, 2007, p. 37.
- ^ Liljestrand, Göran (). Untersuchungen über die Atmungsarbeit.: Akad. Abh. Karol. Inst. [Stockholm]. Aus dem physiologischen Laboratorium des Karolinischen mediko-chirurgischen Instituts Stockholm (în germană). Leipzig.
- ^ Erling Norrby, Nobel prizes and life sciences, World Scientific Publishing Co., Singapore- Hackensack, NJ, 2010, pp. 144-145.
- ^ Börje Uvnäs, „Göran Liljestrand”, în Svenskt biografiskt lexikon, vol. 23 (1980-1981), p. 46.
