Funcţie pătratică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O funcţie pătratică, în matematică, este o funcţie polinomială de forma
, unde
. Graficul unei funcţii pătratice este de forma unei parabole ale cărei axe majore sunt paralele cu axa y.
Expresia ax2 + bx + c din definiţia unei funcţii pătratice, este un polinom de grad 2 sau funcţie polinomială de grad 2, pentru că cel mai mare exponent al variabilei x este 2.
Dacă se pune condiţia ca funcţia pătratică să fie egală cu zero, atunci va rezulta o ecuaţie pătratică. Soluţiile acestei ecuaţii sunt numite rădăcini pătrate ale ecuaţiei, sau puncte de nul ale funcţiei.
Cuprins |
[modifică] Originea cuvântului
Adjectivul pătratic vine de la latinescul quadratum care înseamnă pătrat. Termenii de forma x2 sunt numiţi pătraţi în algebră, pentru că reprezintă suprafaţa unui pătrat cu latura x.
În general, prefix quadr(i)- se referă la numărul 4. Printre exemple se pot enumera quadrilater şi cadan. Quadratum este latinescul pentru pătrat, pentru că pătratul are 4 laturi.
[modifică] Rădăcini
Cele două rădăcini ale ecuaţiei pătratice
, în care
sunt:

- Fie

- Dacă
, atunci există două rădăcini distincte pentru că
este un număr real pozitiv. - Dacă
, atunci cele două rădăcini sunt egale, pentru că
este zero. - Dacă
, atunci cele două rădăcini sunt conjugate complexe, pentru că
este un număr imaginar.
Considerând
şi
sau invers, se poate da factor comun
sub forma
.
[modifică] Vezi şi
- Quadratic form
- Matrix representation of conic sections
- Quadric
- Periodic points of complex quadratic mappings



