Foametea din 1946-1947 (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Foametea din Basarabia)
Salt la: Navigare, căutare

Foametea din anii 1946-1947 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost o perioadă de deprivare alimentară majoră la nivelul populației de la est de Prut, consecință a unui complex de cauze: distrugerile agriculturii provocate de război, seceta, impactul determinant al măsurilor sovietice de supracolectare de produse alimentare, distrugerea modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre situația reală și lipsa de reacție a statului față de nevoile oamenilor.[1]

Premise[modificare | modificare sursă]

Caracterul global al colectării produselor alimentare (pe lîngă grâu se colectau și alte semințe de culturi vegetale, care puteau fi utilizate în alimentație) de la populația rurală, sub forma unei impuneri economice foarte mari ce includea prestări ce nu puteau fi acoperite de gospodăriile țărănești, a dus la epuizarea oricărei surse de existență . Situația a fost și mai grea în partea de sud, unde atât seceta a fost mai puternică cât și recoltele mai mici

Rezervele de grâu au fost epuizate încă din 1945. Comisarii au măturat în toamna anului 1946 toate produsele alimentare din podurile și hambarele cetățenilor. Conducerea URSS considera că respectivele măsuri nu sunt îndeajuns de stricte, astfel gospodăriile țărănești avînd așa-numite “datorii” de predare a produselor către stat către anul 1947, cu adevărat colosale.

Evoluție[modificare | modificare sursă]

La punctele de alimentare, înființate în sate în iarna 1946/47, norma de pîine se dădea de regulă, numai în cazurile cînd aceste sate dăduseră în prealabil cotele de cereale cerute de către stat. Foametea cea mai dură a durat aproximativ 10 luni pînă a apărut recolta anului 1947, astfel că spre sfîrșitul acestui an, proporțiile mortalității încep treptat să se reducă

Efecte[modificare | modificare sursă]

Lipsa completă de produse de hrană normală pentru o populatie foarte numeroasă , consumul de plante și subproduse agroindustriale dăunatoare sănătătii, de cadavre și hoituri a provocat o mare creștere a morbidității. Aceasta se referea mai ales la sate, pentru că orașele, în care trăia și nomenclatura sovietică, erau ajutate mult mai bine cu produse alimentare, care erau luate desigur cu forța de la tărani. La începutul anului 1947 sufereau de distrofie de la 10 pîna la 15 la sută din populația sătească. În decembrie 1947 în multe raioane distroficii alcătuiau de la un sfert pîna la 30 la sută din populație, iar în unele locuri această cifră se ridica pîna la 80 la sută. Stalin”a trimis în Basarabia o comisie în frunte cu Alexei Kosîghin, viitorul “reformator” al URRS de după Hrușciov. Acela a raportat că în RSSM, “cu adevărat, sunt foarte muți distrofici”. Stalin a citit atunci scrisoarea lui Kosîghin la ospețele de noapte de la celebra vilă de sub Moscova și l-a poreclit imediat, rîzînd copios împreună cu tot Biroul Politic al CC al PCUS și, l-a poreclit pe Kosîghin “distrofcic”. Porecla ia rămas “reformatorului” pînă la moarte.

În legătură cu numărul de decese datorat foametei, se vehiculează diverse cifre, de la 200.000 la mai mult. A fost o evidentă creștere a nivelului mortalității în anul 1947 față chiar de anul 1946. Situația era mai gravă iarna și primăvara devreme, cînd indicii mortalității aproape că se dublau. Un indice foarte înalt este indicat în luna iulie. Aceasta asociate cu migrarea în masă a populației au dus la o catastrofă demografică în rândurile populației din Bucovina de Nord și Basarabia atât în anul 1946, cât mai ales către anul 1947. Foametea a provocat o creștere înspăimântătoare a criminalității. Furturile, mai întotdeauna de produse alimentare, deveniseră fenomenul cel mai obișnuit. Pe la începutul lunii iunie 1946, cîteva cazuri de canibalism - dovada foametei îndelungate, au avut loc

În contextul accentuarii foametei la sfârșitul anului 1946 – începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, grănicerii primesc ordin să fie necruțători față de cei care vor încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, apare ordinul ca aceștia să fie executați pe loc, iar față de cei care reușesc să treacă Prutul – să fie urmăriți pe teritoriul României și, în caz că nu vor putea pune mâna pe ei, să fie împușcați.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Op. cit. Biliografie: Foametea postbelică în RSS Moldovenească. Politica de stat în condițiile catastrofei
  2. '^ ARHIVELE COMUNISMULUI Colonel sovietic: „Să curgă sânge la Prut!“, Igor Cașu, 2 mai 2013, ziarul Adevărul, accesat 2014.01.10

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Literatură suplimentară
  • Foametea din Basarabia în anii 1946-1947” de Ion Țurcanu, Editura “Universitas”, Chișinău,1998

Legături externe[modificare | modificare sursă]