Fiul stelelor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fiul stelelor

Afișul filmului
Rating
Genanimație
RegizorMircea Toia
Călin Cazan
ScenaristMircea Toia
StudioAnimafilm
DistribuitorRomâniafilm
Director de imagineRoxana Mihalcea
MontajManuela Hodor
Suneting. Erica Nemescu
MuzicaȘtefan Elefteriu
ScenografieMircea-Sorin Georgescu
Premiera în România17 octombrie 1988
Durata95 min.
ȚaraRSR R.S. România
Limba originalăromână
Disponibil în românăoriginal
Prezență online

Fiul stelelor, menționat și Ultima misiune, este un film de animație ștințifico-fantastic românesc din 1988, regizat de Mircea Toia[1][2][3][4] după propriul scenariu.[5] Filmul combină elemente științifico-fantastice cu elemente extrase din basme, fiind realizat cu un colectiv mic și cu buget redus.[6]

Fiul stelelor este o transpunere în viitorul îndepărtat al poveștii din romanul Cartea junglei (1894) al lui Rudyard Kipling.[7]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Un băiețel este părăsit de părinți pe o planetă în anul 6470 și crescut acolo de „simbiotici”, o comunitate care comunica prin telepatie.[7]

Distribuție (voci)[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Scenariul filmului a fost scris de Mircea Toia,[5] pornind de la povestea din romanul Cartea junglei (1894) al lui Rudyard Kipling, în care un băiețel este crescut în junglă de animale.[7] Filmul urma să fie, în intenția creatorilor săi, „o pledoarie pentru înțelegerea între toate ființele raționale”.[3][8]

Animația a fost realizată de Călin Cazan, Adela Crăciunoiu, Dan Chisovsky și Adrian Gheorghe. Au colaborat la realizarea filmului (cf. informațiilor de pe generic) Marian Mihail, Artin Badea, Mihaela Mihăiasa, Simona Liritis, Luminița Ioachimescu, Mircea Georgescu, Ștefan Elefteriu, Manuela Hodor, Roxana Mihalcea, Cornelia Pitică, Ștefan Apostu, Rodica Popa-Pușcoiu, Astrid Bojin, Silvia Kerim și Florica Sittner. Secvențele au fost filmate de Roxana Mihalcea.[5] Muzica filmului a fost compusă de Ștefan Elefteriu.[5] Vocile personajelor animate au fost dublate de ac­tori cunoscuți ca Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Marcel Iureș, Mihai Cafrița, Ovidiu Schumacher, Ștefan Sileanu, Virgil Ogășanu, Constantin Diplan și Alexandrina Halic.[5][8] Filmul era aproape finalizat în iunie 1988 și urma cât de curând să fie difuzat în cinematografe.[9]

Realizarea filmului era aproape încheiată în martie 1988[10] și a fost finalizată în august 1988.[11]

Lansare[modificare | modificare sursă]

Fiul stelelor a fost prezentat în premieră absolută la ediția a IV-a a Galei filmului românesc pentru copii de la Piatra Neamț, care a avut loc în perioada 2–9 octombrie 1988,[12][13] și a fost lansat oficial în cinematografele din România pe 17 octombrie 1988,[3][5][8] fiind difuzat în prima săptămână la cinematografele Scala, Feroviar, Gloria și Lumina.[5]

Filmul a fost prezentat apoi la „Zilele filmului de anticipație tehnico-științifică”, care a fost organizată în perioada 28–30 octombrie 1988 la Centrul de cultură și creație „Cîntarea României” pentru tineret din Pitești cu ocazia Consfătuirii anuală a cenaclurilor de literatură și artă de anticipație tehnico-științifică, manifestare la care au participat reprezentanții a 31 de cenacluri din întreaga țară, plus oameni de știință și scriitori.[4] Patru lungmetraje de animație au avut premiera în România în anul 1988, ceea ce a reprezentat un record absolut: Uimitoarele aventuri ale muschetarilor, Temerarii de la scara doi, Novăceștii și Fiul stelelor.[1][2][14][15] Fiul stelelor a fost prezentat, de asemenea, „în afara concursului” la ediția a XII-a a Galei filmului pentru tineret de la Costinești, care a avut loc în august 1989, fiind reprogramat, la cererea unei părți a publicului, într-una din zilele Galei.[16]

Compania americană de restaurare și distribuție Deaf Crocodile, fondată de artistul Craig Rogers, a lansat în anul 2023 o copie restaurată a filmului Misiunea spațială Delta pe baza unei scanări realizate de angajații Arhivei Naționale de Filme după negativul original.[7]

Primire[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost vizionat de 488.680 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[17]

În fine, istoricul de film Călin Căliman l-a descris ca un film științifico-fantastic „debordant”.[15]

Premii[modificare | modificare sursă]

Regizorul Mircea Toia a obținut Premiul pentru film de animație al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) în 1988 pentru filmul Fiul stelelor; cu această ocazie, Premiul pentru plastica de animație a fost acordat Tatianei Apahideanu pentru filmul Nunta Zamfirei și Lianei Petruțiu pentru filmul Plimbare în lună, iar Premiul pentru animație i-a revenit desenatorului Roland Pupăză.[18][19][20][21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Călin Căliman, „Expoziție la Dalles: «Arta filmului de animație»”, în Informația Bucureștiului, anul XXXVI, nr. 10.814, joi 4 august 1988, p. 5.
  2. ^ a b Florica Ichim, „Festivalul național «Cîntarea României»: Întîlnire cu o artă de mare popularitate”, în România liberă, anul XLVI, nr. 13.611, miercuri 10 august 1988, p. 2.
  3. ^ a b c F.I. [Florica Ichim], „Pe ecrane in luna octombrie”, în România liberă, anul XLVI, nr. 13.657, marți 4 octombrie 1988, p. 5.
  4. ^ a b Laurențiu Ungureanu, „Consfătuirea creatorilor S. F.”, în revista Argeș, anul XXIII, nr. 11 (206), noiembrie 1988, p. 2.
  5. ^ a b c d e f g Mihai Bogatu, „Săptămîna cinematografică”, în Scînteia tineretului, seria II, anul XLIV, nr. 12247, miercuri 18 februarie 1981, p. 3.
  6. ^ en Andrea Virginás, Film Genres in Hungarian and Romanian Cinema History, Theory, and Reception, Lexington Books, Lanham, 2021, pp. 61–62
  7. ^ a b c d Elena Vlădăreanu, Călin Cazan (), „O animație românească science-fiction din 1987, «Fiul Stelelor», lansată pe BluRay în copie restaurată 4K (interviu audio în cadrul emisiunii „Scena și ecranul", 15:28 min.)”, Radio România Cultura, accesat în  
  8. ^ a b c B. Ioan, „Actualitatea culturală. Încă un lungmetraj de animație”, în revista Informația Bucureștiului, anul XXXVI, nr. 10865, miercuri 5 octombrie 1988, p. 3.
  9. ^ Niki Georgescu, „Bucuria copiilor, dar nu numai a lor”, în revista Femeia, anul XLI, nr. 6, iunie 1988, p. 24.
  10. ^ Ion Butnaru, „Filme și diafilme in sprijinul procesului instructiv-educativ ”, în Informația Bucureștiului, anul XXXV, nr. 10.701, joi 24 martie 1988, p. 5.
  11. ^ Agerpres, „Noi filme de animație”, în Scînteia tineretului, seria II, anul XLIV, nr. 12.191, vineri 12 august 1988, p. 3.
  12. ^ F.I. [Florica Ichim], „Festivalul național «Cîntarea României»: Gală filmului românesc pentru copii”, în România liberă, anul XLVI, nr. 13.655, sâmbătă 1 octombrie 1988, p. 5.
  13. ^ Natalia Stancu, „Piatra Neamț: O importantă manifestare cultural-educativă. Gala filmului românesc pentru copii”, în Scînteia, anul LVIII, nr. 14.345, duminică 2 octombrie 1988, p. 4.
  14. ^ ***, „Noi filme de animație”, în Scînteia tineretului, seria II, anul XLIV, nr. 12.191, vineri 12 august 1988, p. 3.
  15. ^ a b Călin Căliman, „Film: Istorie și prezent”, în Contemporanul, nr. 1 (2198), 1 ianuarie 1989, p. 8.
  16. ^ Călin Căliman, „Viața din afara concursului”, în Contemporanul, nr. 33 (2230), 11 august 1989, p. 9.
  17. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  18. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 85.
  19. ^ Eugenia Vodă, „Premiile ACIN pe anul 1988: Cristalizări”, în România literară, anul XXII, nr. 27, joi 6 iulie 1989, p. 17.
  20. ^ Călin Stănculescu, „Film: Premiile ACIN”, în Luceafărul, anul XXXII, nr. 29 (1419), sâmbătă 22 iulie 1989, p. 4.
  21. ^ ***, „Filmele anului 1988 premiate de ACIN”, în Contemporanul, nr. 31 (2228), 28 iulie 1989, p. 10.

Vezi și[modificare | modificare sursă]