Estul este roşu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Estul este roşu (东方红 în chineză, Dōngfāng Hóng în transliterarea pinyin) a fost imnul neoficial al Republicii Populara Chineze în timpul Revoluţiei Culturale (1966-1969). Versurile cântecului sunt atribuite lui Li Youyuan, un agricultor din nordul provinciei Shaanxi, care se zice că a fost inspirat de răsăritul soarelui.

În timpul Revoluţiei Culturale, cântecul a fost distribuit prin sisteme de anunţ public în fiecare oraş şi sat de mai multe ori pe zi. De exemplu, toate emisiunile de radio începeau cu Estul este roşu şi se terminau cu Internaţionala. Studenţii erau obligaţi să cânte melodia în fiecare dimineaţă la începutul primei clase. Imnul oficial al Chinei, Marşul Voluntarilor, era interzis în acel timp fiind că autorul său, Tian Han, era în puşcărie.

Din cauza asocierii sale cu Revoluţia Culturală, melodia a fost rar auzită după moartea lui Mao şi în era nouă a lui Deng Xiaoping după 1978. Astăzi, este considerată ca fiind o relicvă a cultul personalităţii lui Mao şi a fost înlocuită cu o versiune nouă a Marşul Voluntarilor, care nu face referinţe nici la Mao nici la Partidul Comunist.