Emilian Stanev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Emilian Stanev (în bulgară Емилиян Станев), numele real fiind cel de Nikola Stoyanov Stanev (în bulgară Никола Стоянов Станев), (n. 28 februarie 1907 – d. 15 martie 1979) a fost un prozator bulgar din secolul al XX-lea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Veliko Târnovo în 1907. El și-a petrecut copilăria în Târnovo și Elena, unde a trăit mult timp cu familia sa. La o vârstă fragedă, tatăl său îl scoate la partide de vânătoare în aer liber, lucru care a avut mai târziu un impact asupra operei sale, unde apar frecvent descrieri ale naturii. În 1928, el a terminat liceul din Elena ca elev particular și s-a mutat la Sofia, unde a studiat pictura cu profesorul Tseno Todorov. A fost numit Erou al Muncii Socialiste (1967). A fost membru al Partidului Comunist Bulgar din 1944. Stanev a studiat la Academia de Arte din Sofia și a studiat mai târziu Finanțele și Comerțul la Universitatea din Sofia. Între 1932 - 1944, el a fost un funcționar al municipalității Capitalei, iar în 1945 a fost director al rezervei de vânătoare din satul Bukoveț.

Opera[modificare | modificare sursă]

El a început să publice din 1931. A scris colecția de povestiri scurte Примамливи блясъци (Tentația Luminii) (1938) și nuvela Крадецът на праскови (Hoțul de Piersici) (1948).

Autor de cărți pentru copii și adolescenți: През гори и води (Prin păduri și pe ape) (1943), Лакомото мече (Ursul lacom) (1944), Повест за една гора (Povestea unei păduri) (1948), Когато скрежът се топи (Când se topește zăpada) (1950), Чернишка (Ciernișka) (1950) și altele.

Lucrările sale din anii următori s-au axat pe mai multe teme filozofice. În aceste lucrări Emilian Stanev utilizează cunștințele sale despre istoriei Bulgariei. Din aceasta perioadă sunt romanele Легенда за Сибин, преславския княз (Legenda prințului pre-slav Sybil) (1968), Тихик и Назарий (Tihik și Naziriî) (1970), Антихрист (Antihrist) (1970), Търновската царица (Regina din Târnovo) (1974), etc.

Stanev moare la Sofia în 1979.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jecev, T. - E. Stanev. În Estetika i literatura. Moscova, 1966.
  • Markov, D. - Bolgarskaia literatura nashikh dnei. Moscova, 1969.
  • Zarev, P. - Emiliian Stanev. Sofia, 1973.

Legături externe[modificare | modificare sursă]