De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comerţul electronic (Electronic commerce sau E-commerce în engleză) este demersul de cumpărare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers specific politicii distributive a marketingului. Prin intermediul internetului se dezvoltă o relaţie de schimb şi servicii între ofertant şi viitor cumparător. Termenul de Electronic Business a fost făcut popular în anii 1990, printr-o campanie publicitară a companiei IBM.

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerţ electronic poartă denumirea de tranzacţie electronică (e-trade în limba engleză). Strâns legate de comerţul electronic sunt afacerile electronice, ce nu se limitează la cumpărarea şi vânzarea de bunuri sau servicii, ci includ şi servirea cumpărătorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau conducerea unei organizaţii prin mijloace electronice.

În tranzacţiile comerciale clasice se disting patru etape diferite, după cum urmează:

1. informarea comercială referitoare la tranzacţie şi anume, cercetarea de marketing;
2. încheierea contractului comercial;
3. vânzarea produsului sau a serviciului;
4. plata produsului sau a serviciului.

Date`n Nanana În cadrul comerţului electronic pot fi tranzacţionate bunuri şi servicii digitale (sunt excluse fazele logistice), iar locul în care sunt tranzacţionate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piaţă electronică (e-marketspace în limba engleză) – contextul virtual în care cumpărătorii şi vânzătorii se găsesc unul pe altul şi tranzacţionează afaceri electronice.

Cuprins 1 Forme ale comerţului electronic 1.1 B2B (business-to-business) 1.2 B2C (business-to-consumer) 1.3 C2B (consumer-to-business) 1.4 C2C (consumer-to-consumer) 1.5 E-government 1.5.1 B2G (business-to-government) 1.5.2 G2B (government-to-business) 1.5.3 G2C (government-to-consumer) 2 Beneficiile comerţului electronic 2.1 Pentru firme 2.2 Pentru consumatori 2.3 Pentru societate 3 Vezi şi 4 Legături externe

[modifică] Forme ale comerţului electronic

Comerţul electronic implică participarea atât a persoanelor fizice şi juridice, cât şi a statului sau a instituţiilor acestuia. În funcţie de asocierile dintre aceşti participanţi au luat naştere mai multe forme de comerţ electronic.

[modifică] B2B (business-to-business)

Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii. Domeniul B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în România în corporaţii la nivel înalt. Studii recente arată că exista mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intra pe Internet de la locul lor de muncă (inclusiv şcoli şi universităţi) şi peste 42000 de domenii de nivel înalt înregistrate.

[modifică] B2C (business-to-consumer)

Model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali – persoane fizice.

În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare. Consumatorii încă experimentează online, dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul clienţilor; aceste probleme sunt legate de barierele de securitate, asigurarea protecţiei clienţilor, vitezele de transfer mici în reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet.

Majoritatea utilizatorilor Internet privaţi au acces la Internet prin intermediul locului lor de muncă şi numai 200.000 de oameni acces privat. Office of National Statistics din Marea Britanie susţine că vânzările B2C au depăşit 10 miliarde de dolari în 2001, piaţa fiind în plină expansiune.

[modifică] C2B (consumer-to-business)

Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi/sau căuta vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.

[modifică] C2C (consumer-to-consumer)

Modelul de faţă se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori.

[modifică] E-government

Această formă de comerţ electronic este întâlnită în următoarele forme: B2G (business to government), G2B (government to business), G2C (government to consumer).

[modifică] B2G (business-to-government)

Guvernele utilizează canale de comerţ electronic pentru creşterea eficienţei operaţiunilor, imbunătăţirea nivelului serviciilor oferite clienţilor. O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este utilizarea pe scara mai largă a Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de la vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.

Între anii 1980-1990 câteva guverne inovatoare au început să utilizeze folosind sistemul dial-up în transmiterea "bulletin board services" (BBS), care asigura accesul online la cererile curente de informaţii, oportunităţi, consultanţă. Acestă abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la aceeaşi tehnologie software pentru a putea utiliza informaţia.

Departamentul de Aparare al Statelor Unite, pentru a avea o audienţă naţională şi internaţională şi-au proiectat reţeaua VAN proprie, pentru a distribui informaţia la audienţă. Această soluţie a cerut de asemenea, furnizorilor să se aboneze la serviciile reţelelor de provideri şi să utilizeze capacităţile de comunicare cum ar fi soft-ul necesar transmisiilor EDI, dacă doreau să descarce informaţiile în sistemele proprii.

Implicarea guvernelor în comerţul electronic are un efect catalitic în plan local, în mediul de afaceri dintr-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele mai orientate economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei mai mari de bunuri şi servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumpărători online, în vederea sprijinirii apariţiei unei comunităţi de afaceri prin comerţul electronic solicită o implicare activă din partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci şi ca participant la comerţul electronic, ca o sursă ideală de training şi asistenţă tehnică pentru noile firme, abia nascute in e-commerce.

[modifică] G2B (government-to-business)

Model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de la persoanele juridice.

[modifică] G2C (government-to-consumer)

Acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor online).

[modifică] Beneficiile comerţului electronic

Având ca suport reţeaua Internet şi utilizarea unor pachete de programe software specifice, comerţul electronic a avut şi are avantaje şi beneficii pentru firme, consumatori individuali şi societate.

[modifică] Pentru firme

1. Extinderea pe pieţele intrenaţionale prin asigurarea de servicii şi performanţă;
2. Asigurarea unei deschideri de 360° în privinţa relaţiilor cu clienţii, definită ca o asigurare a faptului că toţi angajaţii, ofertanţii şi partenerii au o imagine completă, aceea a clientului.
3. Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare şi găsire a informaţiei bazată pe hârtie prin crearea unei pagini web atractive, a unui magazin virtual. Siturile web personalizate, sugestiile pentru cumpărare şi ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură substitui interacţiunile de tip faţă în faţă, de tip tradiţional;
4. Creează posibilitatea modelării produselor şi serviciilor pe nevoile cumpărătorilor şi simplificarea procedurilor;
5. Costuri de comunicaţie mai mici.
6. Seriozitate şi siguranţă. Serverele paralele, redundanţa hardware-ului, tehnologia fail-safe, encriptarea informaţiei şi firewalls-urile pot îndeplini această cerinţă;
7. Creşterea competitivităţii şi raţionalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne şi prin tehnologii ale informaţiei.
8. Construirea unui lanţ valoric electronic, în care să se pună accentul pe un număr limitat de competenţe nucleu -- opusul unui magazin cu o singură oprire. (Magazinele electronice pot fi speciale sau generale, dacă sunt programate corect.)

[modifică] Pentru consumatori

1. Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii 24 h/zi, în tot timpul anului din aproape orice locaţie;
2. Acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere a produselor şi preţurilor;
3. Consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru, oferind un produs sau o linie de produse care atrage potenţialii clienţi prin preţuri competitive, ca şi în comerţul ne-electronic;
4. Permite o livrare rapidă a produselor şi/sau serviciilor (în anumite cazuri);
5. Consumatorii pot să primească informaţii relevante în secunde, şi nu în zile sau săptămâni;
6. Asigurarea motivaţiei consumatorilor de a cumpăra şi de a returna. Vânzările promoţionale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Link-urile de pe alte situri web şi programele afiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor;
7. Face posibilă participarea în licitaţii virtuale;
8. Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianţii prin intermediul internetului pot asigura acest tip de ajutor printr-o amplă informare comparativă şi prin facilităţi bune de căutare;
9. Permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători în comunităţi electronice şi să compare experienţele;
10. Lăsând clienţii să se ajute singuri. Asigurând funcţionarea unui site de autoservire, uşor de folosit fără asistenţă, poate fi de ajutor în acest sens;
11. Facilitează competiţia, ceea ce rezultă în scăderea preţurilor.
12. Familiarizează consumatorii cu tehnologia şi îi ţine pe aceştia în pas cu ultimele schimbări.

[modifică] Pentru societate

1. Asigurarea simţului comunităţii prin chaturi, forumuri ce solicită implicarea clientului, scheme de loialitate şi programe de afinitate;
2. Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze de acasă şi să cumpere de acasă ceea ce rezultă în trafic mai mic pe străzi şi poluare scazută a aerului;
3. Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cu avanateje pentru cei cu venituri mai mici;
4. Creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţesc calitatea;
5. Pune la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă, pentru a răspunde rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic.

[modifică] Vezi şi

• OsCommerce

[modifică] Legături externe

• Teleactivities Network, What is E-Commerce? (accesat la data de 25 August 2004)
• How E-commerce Works (accesat la data de 25 Noiembrie 2007)