Drept jurisprudențial (comun)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Drept jurisprudențial)
Salt la: Navigare, căutare

Dreptul jurisprudențial sau sistemul de "drept comun" (din eng. common law, case-law, judge-made law) este sistemul juridic dezvoltat pe baza jurisprudenței instanțelor de judecată, spre deosebire de sistemul de "drept civil" (din eng. civil law) care este dezvoltat, cu precădere, de către Parlament și de către Executiv.

În sistemele de "drept comun" dreptul este elaborat și/sau modificat de către judecători: decizia din cadrul unui proces, aflat pe rolul unei instanțe, este luată având în vedere deciziile luate in procese din trecut și aceasta, la rândul ei, afectează dreptul care va fi aplicat în cazurile viitoare. În cazul în care nu există o prevedere care să fie aplicată pentru cazul supus judecății, judecătorii de "drept comun" au autoritatea și responsabilitatea să "creeze drept" prin crearea precedentului.[1]. Common-Law a fost sistemul juridic al societății feudale din Anglia în tiparele căruia a fost turnat conținutul unui drept burghez. După expresia lui Bentham, dreptul englez este o "lege creată de către judecători". Deși în zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil, dreptul englez și al multor alte țări anglo-saxone rămâne un drept al precedențelor. Precedentul judiciar reprezintă mecanismul cel mai important în formarea unui astfel de sistem. Acest drept al precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice și formaliste, accesibile doar specialiștilor, făcute pentru tribunale, iar nu pentru justițiabili. La început de mileniu trei, sistemul de justiție al uneia dintre cele mai importante țări din tradiția anglo-saxonă a dreptului comun - S.U.A. - legislația codificată (ca în sistemul civil, continental) predomină în raport cu aceea generată de judecători.[2]

Înțelesul Common-Law-ului[modificare | modificare sursă]

Aspectul original al Common-Law -ului este reprezentat de coexistența a trei subsisteme normative, autonome și paralele, care reglementează uneori diferit sau contradictoriu, relațiile sociale: Common-Law în sens restrâns, Equity și Statute-Law. Ele exprimă cele trei izvoare principale ale dreptului englez. Cel mai vechi dintre ele este Common-Law. Acest termen poate fi înțeles prin două accepțiuni. În sens larg este denumit marele sistem de drept de origine engleză. În sens restrâns, termenul indică unul din cele trei izvoare sau subsisteme, dar rămâne cea mai fundamentală parte a dreptului englez.

Dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Common-Law provine din commune Iey - legea comună și își găsește în cutumele aflate în vigoare înainte de cucerirea normandă și care au fost menținute printr-o declarație a lui Wilhelm Cuceritorul. El reflectă opera de unificare acestor cutume locale într-un drept comun pentru întregul regat englez. După cucerirea normandă exista un mare număr de organe jursdicționale care aplicau fiecare cutume și reglementări diferite. Curtea regală (instanța regală) reprezenta o jurisdicție de excepție. Cu timpul de aici s-au desprins Curțile regale de Justiție. În secolul al XIII-lea existau trei astfel de curți:

  • Curtea eșichierului (Exchequeur), competentă în materie financiară;
  • Curtea plângerilor comune (Common Pleas), competentă în materia proprietății funciare și a posesiunii imobiliare;
  • Curtea băncii regelui (Kings Bench), competentă în materie penală și de tulburare a păcii regelui. Cu timpul diviziunea de competență dintre cele trei Curți a dispărut fiecare din ele dobândind o competență generală.

Curtea regală funcționa în "circuite" adică se deplasa în fiecare regiune și dispensa dreptatea recunoscând dreptul cutumier local la nivel declarativ dar subminându-l în fapt prin impunerea soluțiilor propriilor ei judecători[3]. Procesul de unificare a integrat astfel o parte din dreptul popular (anglo-saxon) - de exemplu sistemul cu jurați, rezolvările juridice pe baza de ordalii și practica scoaterii în afara legii (adică de sub protecția legii) [4] - alături de soluțiile raționale oferite de judecătorii curților regale. După Reformă, sistemul a fost criticat atât pentru includerea rămășițelor cu caracter tribal - gen ordaliile - cât și pentru mecanismul de soluționare bazat pe decizia judecătorului-creator-de-lege și cu valoare de precedent (unii dintre membrii a două grupuri cetățenești au cerut reformarea sistemului în sensul unei raționalizări[5] și codificări a lui, anume Levellers - meseriași și soldați - și "Diggers" - protocomuniști protestanți apăruți și ei în timpul Războiului civil englez[6]; principala critică a unui sistem în majoritate necodificat și ale cărei noi soluții se bazează pe judecătorul-legislator[7], se reducea oarecum la imprevizibilitatea sistemului[8], însă toate cererile reformatorilor au fost ulterior respinse (până și aceea a anglicizării limbii în curțile de judecată, în 1658 revenindu-se, în timpul dictaturii cromwelliene, la "franceza juridică")[9]. În secolul al XVIII-lea, Jeremy Bentham relua propunerile reformatorilor din timpul războiului civil, propunând codificarea common law, pentru a "pune astfel capăt manipulărilor și jargonului cvasipreoțesc din justiție." - [10] și un secol mai târziu Max Weber concluziona că "nu poate apărea un sistem legal rațional, cât timp profesia este dominată de cei care o practică (așa cum se întâmplă în Anglia și cum se întâmpla în Roma antică."[11]. Timpul pare a-i da dreptate sociologului german, dacă se ia în considerare că în Canada secolului XXI principiile iraționale - și medievale - ale "common law" sunt încă în vigoare și servesc unor înalți funcționari ai statului în încercarea lor de a se eschiva de responsabilitatea în fața justiției când e vorba despre faptele[12] lor abuzive și ilegale: în februarie 2013, fostul vicerege (guvernator) al provinciei canadiene Québec, doamna Lise Thibault, folosește "common law"[13], mai precis principiul specific dreptului britanic și încă în vigoare[14] în legislația canadiană numit "Queen can do no wrong" ("Regina nu poate face nici un rău") pentru a încerca să scape de urmărire civilă și penală pentru fraudă, delapidare și fals în acte.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marbury v Madison, 5 U.S. 137 (1803)
  2. ^ "common law" (GROWTH OF STATUTE LAW AND CODES section). Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 17 Feb. 2013.
  3. ^ "Local customs received lip service, but the royal courts controlled them and often rejected them as unreasonable or unproved." - "common law", Britannica online Academic edition 2013
  4. ^ "common law", Encyclopaedia Britannica online Academic Edtion 2013
  5. ^ "Ambele grupuri doreau un sistem legal cognoscibil (care putea fi cunoscut) și predictibil. Pentru a crea un astfel de sistem, ei încercau să simplifice și codifice legea engleză, să anglicizeze limba sistemului legal, să reformeze profesia și să înlocuiască legile existente cu unele noi, derivate prin rațiune din principii generale al legii naturale." - "Protestantism and the Rationalization of English Law", Assaf Likhovski, "Law & Society" Review, Vol. 33, No. 2 (1999), pp. 365-391, published by Wiley on behalf of the "Law and Society Association".
  6. ^ "Ce vreau să dovedesc este că cererile de reformă juridică ale acestor două grupuri erau, de fapt, cereri de raționalizare a sistemului legal englez […]"- "Protestantism and the Rationalization of English Law", Assaf Likhovski, "Law & Society" Review, Vol. 33, No. 2 (1999), pp. 365-391, published by Wiley on behalf of the "Law and Society Association".
  7. ^ "Aceste grupuri susțineau că legea engleză este impredictibilă din cauză că este neclară și guvernată de bunul plac al judecătorului și celorlalți profesioniști, în loc să fie guvernată de "litera legii". (Winstanley 1651:279)." - "Protestantism and the Rationalization of English Law", Assaf Likhovski, "Law & Society" Review, Vol. 33, No. 2 (1999), pp. 365-391, published by Wiley on behalf of the "Law and Society Association".
  8. ^ "Examinând gândirea juridică a celor două grupuri apărute în timpul Revoluției engleze (n.t.t - autorul pare a rezuma atât războiul civil cât și revoluția într-un singur eveniment istoric sub această etichetă) - Levellers și Diggers - eseul arată cum teologia a furnizat acestora modelul pentru un sistem legal mai prevzibil, […]" - "Protestantism and the Rationalization of English Law", Assaf Likhovski, "Law & Society" Review, Vol. 33, No. 2 (1999), pp. 365-391, published by Wiley on behalf of the "Law and Society Association".
  9. ^ "Dintre toate cererile importante ale radicalilor, numai aceea privitoare la înlocuirea francezei juridice din curți cu limba engleză a fost acceptată, dar chiar și acest mic triumf a fost de scurtă durată, căci dacă la începutul deceniului șase (secol XVII) parlamentul a decis oficializarea englezei în curți (cu excepția Curții Amiralității), în 1658 decizia a fost respinsă (Nourse 1959:516; Shapiro 1975:295; Warden 1978: 684)." - "Protestantism and the Rationalization of English Law", Assaf Likhovski, "Law & Society" Review, Vol. 33, No. 2 (1999), pp. 365-391, published by Wiley on behalf of the "Law and Society Association".
  10. ^ "Jeremy Bentham, de exemplu, în propunerea lui de codifficare a common law promitea solemn să termine astfel manipulările și apelul la obscurul jargon cvasi-preoțesc al justiției." - "After secular law", Winnifred Fallers Sullivan, Robert A. Yelle, Mateo Taussig-Rubbo, Stanford University Press 2011, p. 5.
  11. ^ "Weber însuși nota că atunci când profesiunea juridică e dominată de cei care o practică (așa cum a fost cazul în Roma antică și în Anglia), nu poate apare nici un fel de sistem rațional. Reforma breslei juridice engleze, care are interesul să mențină sistemul prerațional existent, poate fi văzută ca o precondiție a raționalizării." - "Protestantism and the Rationalization of English Law", Assaf Likhovski, "Law & Society" Review, Vol. 33, No. 2 (1999), pp. 365-391, published by Wiley on behalf of the "Law and Society Association".
  12. ^ "More than $1.7 million was paid out to the former Quebec viceroy […]. Among the receipts that raised eyebrows are those for a $59,000 garden party, a $30,000 Christmas party and bills for three different meals that were had simultaneously at three different restaurants." - http://www.torontosun.com/2013/02/12/former-quebec-viceroy-says-she-can-do-no-wrong-and-demands-fraud-charges-against-her-be-dropped
  13. ^ În consecință, aceasta nu poate fi urmărit penal conform jurisprudenței (Common Law) care enunță că regina - și prin extensie reprezentanții ei - nu pot face rău ("The Queen can do no wrong").- http://fr.canoe.ca/infos/societe/archives/2012/08/20120823-135647.html
  14. ^ «Imunitatea regală este o moștenire a sutelor de ani de tradiție cu origine în "common law"-ul britanic. Rezumat de adagiul "the Queen can do no wrong" (regina (n.t.: "coroana": în anumite monarhii occidentale, "procuratura", "parchetul" sau "ministerul public" e numit "coroană") nu se poate urmări în justiție pe ea însăși), aceasta durează din vremea în care suveranul era deasupra legii, fiind el însuși creatorul ei. Deși în vigoare astăzi, articolul 17 al Legii de interpretare a Canadei rezumă încă foarte bine această stare de lucruri: "în absența dispozițiilor contrare, niciun text nu obligă pe Majestatea Sa și nici n-are efect asupra drepturilor și prerogativelor ei."». - http://www.ccla.org/rightswatch/2012/12/20/the-queen-can-do-no-wrong-l%E2%80%99immunite-royale-et-le-poste-de-lieutenant-gouverneur/

Legături externe[modificare | modificare sursă]