Discuție:Mihai Antonescu

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
Adăugare subiect
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ultimul comentariu: acum 1 an de 93.193.157.188 în subiectul Mihail Antonescu ≠ Mihai Antonescu

Criminal de razboi?!--RS 12 februarie 2007 15:25 (EET)

Mărunțiș stilistic[modificare sursă]

Citat: «După înfrângerea la Stalingrad a trupelor germane și cele ale aliaților Germaniei naziste, Mihai Antonescu a luat în considerare posibilitatea ca România să părăsească Axadar această posibilitate nu a dus nici un act pozitiv.»
◄► După «Axa», virgulă + 1 blank: „Axa, dar”.
◄► Adaosul introdus prin «dar» este de prisos: se înțelege din semantica și construcția frazei că gîndurile, speculațiile - poate chiar dorința Antoneștilor & al. - nu s-au concretizat prin vreun demers guvernamental. «Dac-ar fi fost, s-ar fi povestit». (Au fost doar niște negocieri semisecrete, de ex. în Suedia cu madam Kollontai - un capitolaș de istorie minimalizat spre zero de bolșevicii «kominterniști» și amplificat de bolșevicii «neaoșiști» înhămați la propaganda contra regelui Mihai. Iar cellalt Antonescu zicea prin '42 cînd a înțeles că Germania pierduse războiul (1942!) «să nu ni-l pierdem pe al nostru».)
◄► Dacă autorul ține să insiste, ar fi nevoie de o exprimare diferită: «dar această posibilitate nu a dus nici un act pozitiv» este o potrivire de cuvinte nefirească, neidiomatică (ar rămîne tot așa chiar dacă am introduce «la» între «dus» și «nici» ori dacă am prefixa cu «a-» participiul «dus». (BTW, «nici un» se scrie din nou, după cca. 50 de ani, într-un cuvînt, «niciun».) - Feri Goslar (discuție) 22 august 2008 15:34 (EEST)Răspunde

Mențiuni[modificare sursă]

text adus de la articolul principal

Fiind membru al PNL (Brătianu) a fost un politician de dreapta, nu de extremă dreaptă cum se sugerează. Toate declarațiile celor doi conducători ai statului român, erau declarații politice date în contextul prezenței masive a militarilor germani, inclusiv a temutelor servicii secrete naziste Abwer și Gestapo în România. Așa cum se poate observa chiar în textul postat pe această pagină, nu există dovezi (documente, martori, etc.) privind așa-zisele ordine de exterminare date de Ion Antonescu și guvernul pe care-l conducea. Ar fi absurd să credem că ar fi existat astfel de ordine câtă vreme guvernul Antonescu a eliberat mii de pașapoarte evreilor refugiați din Ungaria (inclusiv din Nordul Ardealului ocupat de Horthy) și le-au creat condiții ca să poată ajunge în Israel cu vaporul. Aceste fapte umanitare ale guvernului Antonescu sunt recunoscute și de rabinii Alexandru Șafran, Raoul Șorban, Wilhelm Filderman. Spre edificare iată un citat din Testamentul lui W. Filderman: "

Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Președinte a Uniunii Comunităților Evreiești din România și Președinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Brodway at 71 St, declar următoarele :

“(…) În timpul perioadei de dominație hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor-naziști (s.n.). Trebuie să subliniez că populația română nu este antisemită, iar vexațiile de care au suferit evreii au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier. Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate și de ajutor între români și evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar câteva exemple :

Grație intervenției energice a Mareșalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina ;

El a dat pașapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol;

Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

Menționez acestea pentru a sublinia faptul că Poporul Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul Țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și moderație politică”.

În ce privește acuzația absurdă că românii ar fi ucis circa 250.000 de evrei în Transnistria, iată mai jos dovada dezinformării tipic comuniste:"

Transnistria, ca teritoriu ocupat militar de români, a avut un guvernator civil: profesorul universitar de drept administrativ GEORGE ALEXIANU. Comunitatea internațională a evreilor a reclamat la Crucea Roșie situația evreilor deportați în Transnistria, susținând că acești evrei erau supuși unui regim de exterminare. La aceste reclamații au reacționat mai multe instanțe internaționale neutre, astfel că în Transnistria, cu acordul și deplinul sprijin al autorităților românești, aceste instanțe au putut efectua anchete și cercetări la fața locului. S-au implicat în acest sens Crucea Roșie Internațională, Vaticanul și Corpul diplomatic din București, fiecare cu propria sa anchetă. Fiecare a dat același verdict: nici urmă de regim de exterminare! Nici urmă de genocid etc!

Este spectaculoasă și merită introdusă în manualele școlare decizia cu care s-a încheiat ancheta Vaticanului: guvernatorului român al Transnistriei, în semn de recunoștință publică și internațională a prestației sale în duhul omeniei creștinești, i s-a acordat cea mai înaltă distincție a papalității: Urbis et Orbis. În anul acela, numai lui George Alexianu i s-a acordat această cinste! Autor: Papa Pius al XII-lea, vestitul." (citat din articolul prof. Ion Coja, apărut la http://ioncoja.ro/publicistica-varia/dan-sova-versus-wilhelm-filderman/comment-page-1)

Notă: Textul de mai sus a fost adăugat de către 89.36.148.77 (vezi aici). --Wintereu 20 decembrie 2015 01:12 (EET)Răspunde

Poluarea acestei pagini prin reluarea in extenso a balivernelor extrase din blogul politicianului extremist și negaționist Ion Coja este inutilă, deprimantă, îmbibată cu absurdități, răstălmăciri ale istoriei și date supte din deget, scrise cu scopul de a reabilita niște criminali de război care ne-au dus țara de râpă.
Sentința Tribunalului Poporului din București din 17 mai 1946, care i-a declarat pe Antonești, Alexianu și Piki Vasiliu criminali de război și i-a condamnat la moarte a fost contestată în anul 2006 și reconfirmată, cu anumite amendamente, de Curtea de Apel București la 5 decembrie 2006 (în articol din cotidianul „Ziua” cu privire la achitarea parțială a lui Ion Antonescu.). În urma recursului intentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procesul a fost rejudecat la Înalta Curte de Casație și Justiție care, la 6 mai 2008 a anulat sentința Curții de Apel București și a respins definitiv cererea de revizuire a sentinței date de Tribunalul Poporului din București, din 17 mai 1946. ([Instanța Supremă a respins reabilitarea mareșalului Antonescu, în: Ziua on-line, nr. 4224, 6 mai 2008]), ([1]), (Mareșalul Ion Antonescu nu poate fi reabilitat, 6 mai 2008, Gândul]). Ce vor acuma Coja și substitutul său, să contracareze prin insinuări strecurate în roWiki. hotărâri ale unor instanțe supreme de judecată?
„...Aceste fapte umanitare ale guvernului Antonescu sunt recunoscute și de rabinii Alexandru Șafran, Raoul Șorban, Wilhelm Filderman...” Serios?!? Filderman n-a fost rabin, iar Raoul Șorban, pentru a deveni rabin ar fi trebuit, înainte de toate, să-și paraseasca credința creștină și să treacă la iudaism. Rog un admin. să elimine această intervenție penibilă. --Alex F. (discuție) 20 decembrie 2015 14:06 (EET)Răspunde

Revenire[modificare sursă]

Discuție mutată de la Discuție Utilizator:Sîmbotin

La acest articol am dat revenire pentru că afirmația nu este acoperită de surse, aspect pe care l-a constatat și un alt coleg la vremea respectivă. Văd că i-au mai fost solicitate surse și în trecut, dar a rămas ca-n tren. Cred că revenirea dvs. este nejustificată. 188.26.145.15 (discuție) 5 octombrie 2018 21:26 (EEST)Răspunde

Revenirea dvs. nu este corectă, cel puțin din punct de vedere formal. Nu se șterge conținutul unui articol doar pentru că o „afirmație nu este acoperită de surse” - ar însemna că 90% din textele existente la ro.Wikipedia să fie șterse. Există alte metode pentru a șterge un astfel de text, de exemplu deschiderea unei secțiuni noi în pagina de discuții a articolului (cu înștiințarea „făptașului”) sau metoda pe care o folosesc eu: introducerea formatului {{necesită citare}} la textul cu pricina, urmată de ștergere dacă nu se citează surse de încredere și verificabile într-un interval de timp rezonabil (una-două săptămâni). --Bătrânul (discuție) 5 octombrie 2018 22:01 (EEST)Răspunde
Pe acest principiu o să dureze ca facerea unei legi în parlament. Domnul în cauză nu a prezentat nicio justificare lui Accipiter Q. Gentilis timp de un an de zile!!! De ce-ar face-o acum? Dar, vă sunt recunoscător pentru menționarea acelui timp rezonabil. Chiar nu știam cât poate fi. Mi-au trecut prin fața ochilor cândva niște articole cu formatul necesită citare cu vechime mai mare de 2 săptămâni. De reținut... Mulțumesc frumos! 188.26.145.15 (discuție) 7 octombrie 2018 22:32 (EEST)Răspunde

Despre deportarea eșuată la Belzec[modificare sursă]

Iată cum descria Radu Lecca, fostul comisar pentru probleme evreiești al guvernului Antonescu, în timpul interogatoriului său de la Moscova din 11 mai 1945, poziția lui Mihai Antonescu în timpul deportării eșuate a evreilor din Regat în lagărul de exterminare de la Belzec: „... i-am prezentat lui Mihai Antonescu programul lui Richter. Antonescu a avut o părere critică față de acest program și mi-a recomandat să tărăgănez lucrurile, ca să nu procedez cu evreii așa cum au procedat germanii, să nu fac propuneri guvernului privind aplicarea unor măsuri fizice față de evrei, întrucât acestea ar putea atrage după sine lichidarea lor fizică, să mă străduiesc să ușurez soarta evreilor din România.” Radu Ioanid, Lotul Antonescu în ancheta SMERȘ. Moscova, 1944-1946, Editura Polirom, București, 2006, p. 41.

Gustav Richter i-a prezentat propunerile lui Mihai Antonescu înainte de 7 august 1941 când acesta i-a scris lui Heinrich Himmler (p. 72), deci la foarte puțin timp după declanșarea ostilităților și neinfluențat de rezultatul de la Stalingrad sau alte eșecuri militare.

Afirmația că deportarea la Belzec a fost suspendată la 13 octombrie 1942 nu se susține. În lucrarea lui Jean Ancel, Surse arhivistice despre holocaustul din România afirmația aia cu 2000 de evrei gazați și arși pe zi nu este susținută de nimic. De fapt, toate afirmațiile care au legătură cu deportarea la Belzec nu sunt susținute cu surse documentare.

În consecință, nu se poate vorbi de o deportare eșuată pentru că nu a existat o deportare la Berzec. De fapt, și Radu Ioanid scrie că anchetatorii SMERȘ nu păreau să aibe informații prea clare în acest domeniu.188.26.11.77 (discuție) 5 noiembrie 2018 11:28 (EET)Răspunde

Acest anonim este una dintre clonele unui client mai vechi, specialist în sulemenirea istoriei și detonarea de articole care pătează onoarea pierdută a unor criminali judecați de trei tribunale supreme, condamnați și executați. Mihai Antonescu, ca un avocat dibace a făcut tot ce a putut pentru a-și capitona prabușirea imanentă, printre altele, prin biroul de șters urme din cadrul Ministerului Afacerilor Straine, de unde și greutatea de a dibui surse istorice notabile dar, indubitabil, un impostor ca Radu Lecca, care și-a burdușit buzunarele din averile evreiești jefuite nu poate fi considerat o sursă istorică acceptabilă și, a-l compara cu un istoric de renume ca Jean Ancel este inadmisibil și scandalos. De asemenea, anonimul a vandalizat articolul și prin eliminarea de fotografii + textul explicativ bazat pe surse notabile, conf. cu Wp. Commons.
Pentru interesați adaug o serie de note care nu au mai încăput în articol privind jefuirea sistematică care se suprapune, în linii mari, cu acțiunile de ucidere.
- Documentele de la Nurnberg, extrase din documentele PS-319, pentru întregul document, vezi: Der Prozes gegen die Hauptkriegsverbrecher vor dem Internationalen Militargerichtshof Nurnberg, Nurnberg, 1949, Bd. XXXI. s. 183-184.
- Procesele verbale ale ședinței ținute după primirea raportului asupra situației din Chișinău. Discuția a fost purtată de mareșalul Antonescu, iar dintre participanți trebuie amintiți ministrul Justiției, subsecretarul de stat de la Apărarea Națională, guvernatorul Basarabiei, guvernatorul Băncii Naționale și alții. 4 decembrie 1941, Serviciul de Stat al Republicii Moldova, Fond 706, opis 1, delo 22, p. 97. Dosarele se găsesc la Arhivele Muzeului Holocaustului din Washington, USHMM, RG, 54001M, rolele 1-5. Antonescu a greșit în privința datelor. Deportările au început la 16 septembrie 1941, nu în noiembrie. La interogatoriul din 17 aprilie 1946, Mihai Antonescu a declarat că mareșalul Antonescu decisese atunci când fusese în Iași (se pare că la sfârșitul lunii iunie sau la începutul lunii iulie 1941) „să se înceapă deportarea evreilor din Cernăuți și din Chișinău”. Aceasta deoarece „i se părea că în Basarabia și Bucovina existau prea mulți evrei, și fiindcă, în 1940, ei dovediseră o atitudine necorespunzătoare, ca și datorită atmosferei (antisemite) despre care mareșalul pretindea că exista în Basarabia și în Bucovina, și de aceea a luat decizia pripită de a evacua (deporta) evreii”. Conform lui Mihai Antonescu, deciziile privind deportarea evreilor nu s-au luat în timpul ședințelor de Consiliu și nici măcar nu s-au discutat acolo; „ele au fost luate de mareșal, când a fost în Moldova, în apropierea frontului”. Mihai Antonescu (ca de altfel și Ion Antonescu) n-a pretins niciodată, nici în timpul anchetei și nici al procesului, că hotărârea de deportare a evreilor din Basarabia și Bucovina a rezultat în urma presiunilor naziștilor. Dosarul de interogare al lui Mihai Antonescu, 17 aprilie 1946, Ministerul Afacerilor Interne (în continuare: Arhivele MAI), dosar nr. 40010, vol. 43, pp. 14, 16, 19.
- A. Hillgruber, Hitler, Konig Carol and Marshall Antonescu, Wiesbaden, 1965
- Ion Gheorghe, Rumaniens Weg zum Satellitenstaat, Heidelberg 1952, pp. 189-190.
- Foaia de evaluare personală a locotenentului-colonel Isopescu, semnată de colonelul Tudose, 22 iunie, 1941 – 15 august 1941, recomandând avansarea în rangul de colonel, 2178—1 —28, pp. 32, 39-39b.
- Raportul despre confiscarea documentelor în locuința lui Filderman, semnat de A. Pădure, 5 ianuarie 1941, Ancel, Documents, II, p. 52, 104.
- Telegrama guvernământului din Tiraspol către prefectura din Berezovca, referitor la îngroparea cadavrelor, 6 noiembrie 1941, Arhivele Odessa, 2361- 1-600, p. 67; telegrama similară către prefectura județului Crivoi Ozero, 6 noiembrie 1941, recepționată la 11 noiembrie 1941, Arhivele Nicolaev, 2178-1-66, p. 125. După recepționarea acestei telegrame, Locot.-colonel de jandarmi Isopescu le-a ordonat tuturor pretorilor să îngroape cadavrele, ibid., p. 126.
- Plângerea adresată prefectului Isopescu de către comandantul Batalionului 5 jandarmi din Balta (care răspundea și de jandarmii din județul Golta), 13 noiembrie 1941, Arhivele Nicolaev, 2178-1-9, p. 30.
- Ordinul prefectului Isopescu către pretori pentru a strânge bani de la deportați, începutul lui noiembrie 1941, Arhivele Nicolaev, 2178-1-12, p. 212.
- Mărturia lui Meir (Miron) Feingold, 2 iunie 1994, în limba idiș, aflată în posesia autorului, care va fi predată Arhivelor Yad Vashem: Blănar de profesie, Feingold s-a născut în Fălești și a fost deportat împreună cu părinții și cu frații săi în toamna anului 1941. În Rezina, el a fost scos din convoi de către ofițerul de jandarmi Popoiu, care avea nevoie de blănari și de alți meșteșugari, care să confecționeze îmbrăcăminte pentru el și pentru familia lui din hainele și blănurile jefuite de la evreii din convoaie. Feingold a lucrat până s-a îmbolnăvit de tifos, iar când a fost capabil să se mențină pe picioare, la sfârșitul lui octombrie, a fost trimis împreună cu soția și soacra lui într-un convoi care pleca din Chișinău. „Îl întrebam pe Popoiu unde ne trimit și el îmi răspundea doar: acolo unde vă trimit, numai Dumnezeu vă mai poate ocroti… jandarmii nu ne spuseseră că ne duceau spre Bug. Ei spuneau că ne duceau la muncă.”
- Lista bunurilor și banilor predați comandantului Plutonului 3 jandarmi, sergent Călinescu, cuprinzând 61 de poziții, printre care obiecte din aur și două monede rusești de argint din 1897 și din 1907, precum și „cinci monede rusești din aur“, 9 noiembrie 1941, Arhivele Nicolaev, 2178-1-12, pp. 86-86b. În 1943, Haim Cogan a declarat în fața tribunalului că Bobei adunase câteva mii de monede de cinci ruble, în greutate de 4,35 grame fiecare, dar în timpul procesului Bobei și Isopescu au mărturisit doar despre 50 de monede. Declarația Haim Cogan, 9 iunie 1963, p. 49.
- „Tifosul exantematic în Transnistria” de medic maior Doctor Tătăranu Gheorghe, Directorul Sănătății în guvernământul Transnistriei, Șef de laborator în Institutul de Igienă și Sănătate Publică din București. O reeditare a raportului elaborat de dr. Tătăranu în aprilie 1942, referitor la lupta lui împotriva tifosului. (Tătăranu s-a asigurat să includă toate acestea în activitatea lui științifică.) Arhivele Nicolaev, 2178-1-424, p. 9.
- Actul de acuzare, p. 68. Vezi și p. 27. La interogatoriu, Melinescu, căruia i s-a comutat pedeapsa cu moartea grație acestui refuz, a oferit descrieri amănunțite despre operația de jaf, despre îndeplinirea ordinului de „curățire a terenului” și despre implicarea prefectului, a subprefectului și a tuturor celor care au avut vreo legătură cu crimele comise de români în județ. Ibid., pp. 32-33. Melinescu a ars de viu un partizan rus și a dezbrăcat o evreică, pe care a biciuit-o de 70 de ori, fiindcă îndrăznise să-l roage să se comporte mai omenos. Ibid., pp. 79—80.
- Masacrul din Bogdanovca, așa cum a fost relatat de supraviețuitori din rândul evreilor ucraineni, a fost descris și în Cartea Neagră, o carte publicată în românește de către Ilya Ehrenburg et al., în 1946. Ulterior, cartea a dispărut din biblioteci, iar lectura ei a fost interzisă de regimul comunist român. I. Ehrenburg, V. Grosman, L. Ozerov și V. Lidin, Cartea Neagră, București, 1946 (în continuare: Ehrenburg), pp. 93-107. Masacrele din Bogdanovca, Domanevca și Acmecetca au fost descrise si în timpul procesului lui Antonescu; vezi Procesul, pp. 299-300. Conform rechizitoriului, au fost uciși 18.000 de evrei, Actul de acuzare, pp. 2970; vezi și Cartea Neagră, III, p. 225. Cartea Neagră a lui Ehrenburg consemnează uciderea a 15.000 de evrei în Domanevca și a 54.000 în Bogdanovca. Ehrenburg, p. 100, YVA. Cartea lui Ehrenburg conține multe exemple ale cruzimii jandarmilor, de exemplu, un citat: „În Domanevca, ei rupeau copiii în două, sau îi apucau de picioare și-i izbeau cu capul de bolovani. Le tăiau sânii femeilor. Îngropau de vii familii întregi, sau le ardeau pe rug”, p. 102.
-Etc., etc.,etc. Sursă: Jean Ancel, ”Transnistria”, vol. I, București, 1998.--Alex F. (discuție) 11 noiembrie 2018 16:18 (EET)Răspunde
1. Nu știu despre ce clonă vorbiți dvs, dar în mod clar sunteți într-o mare eroare.
2. În toată risipa asta de text nu este menționat absolut deloc termenul Belzec și nici vreo legătură cu această localitate. Pe de altă parte sursa are ca autor pe Radu Ioanid. Vă spune ceva această persoană?
Am rugămintea de a discuta la subiect, nu pe lângă subiect. Suferința acelor oameni năpăstuiți nu poate fi negată, dar aici vorbim de un caz punctual pe care dvs. l-ați ignorat. În consecință, fiți atent la ce am scris atunci când am făcut modificările anterioare. Unele mențiuni erai ilogice. Nu vă faceți că nu vedeți sau nu înțelegeți. 188.26.11.77 (discuție) 11 noiembrie 2018 23:12 (EET)Răspunde
@Alex F.: După exprimare și ideologie, IP-ul pare JOrb, care promisese că ne părăsește definitiv. Tgeorgescu (discuție) 18 noiembrie 2018 13:45 (EET)Răspunde
aka Valimali67. Nu aveti nici-o șansă: va reveni sub alte nume sau IP-uri.--95.76.149.18 (discuție) 18 noiembrie 2018 20:55 (EET)Răspunde
IP-ul nu are niciun drept, nicio cădere de a-l cenzura pe Ancel. În general, facem distincție între surse de încredere și retorica editorilor. Editorii trebuie să-și păstreze opiniile proprii pentru activitățile din afara Wikipediei. Aici discutăm informații verificabile din surse de încredere conform unor parametri clari și obiectivi. Opiniile personale ale IP-ului nu fac parte din acești parametri, să nu mai piardă timpul wikipediștilor înșirând opinii proprii. Sofismul comis de IP se numește „argumentul din incredulitate personală”: el nu-l crede pe Ancel. Ce ne pasă nouă de ce crede el? Tgeorgescu (discuție) 19 noiembrie 2018 15:39 (EET)Răspunde
Așa arată forma necenzurată a afirmațiilor lui Mihai Antonescu pe care cenzorul-șef al ro.wikipedia nu le acceptă:

Nu mai vorbesc de măsurile de siguranță și de ordine publică pe care Armata trebuie să le îndeplinească și pe care dv. ajutați, dându-ne toate informațiile pentru ca să putem lua măsurile necesare, sau, împreună cu Marele Cartier, să asigurăm colaborarea necesară pentru o perfectă ordine pe întreg teritoriu.

Cu riscul de a nu fi înțeles de unii tradiționaliști cari mai pot fi între dv., eu sunt pentru migrațiunea forțată a întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie zvârlit peste graniță. De asemenea, sunt pentru migrațiunea forțată a elementului ucrainian, care nu are ce căuta aici în momentul acesta.

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari. Imperiul Roman a făcut o serie de acte de barbarie față de orizontul contemporan și a fost totuși cel mai vast și mai măreț așezământ politic.

Nu știu peste câte veacuri Neamul Românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuire națională, pe care atâtea veacuri a prăbușit-o printr-o serie de infiltrațiuni.

La fel spun și acum: nu există pentru istoria noastră un moment mai favorabil, mai larg, mai vast, mai liber pentru o totală descătușare etnică, pentru o revizuire națională și pentru o purificare a neamului nostru, ca să putem înfrunta alte veacuri de silnicie și de pătrundere străină. Chiar dacă vor veni acele veacuri, să profităm de acest moment istoric și să stabilim noi baze de luptă pentru viitor. Așa că vă rog să fiți implacabili. Omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică n-are ce căuta aici. Am crezut și eu, o clipă, că această omenie poate purta vestigii de sinceritate, dar curând mi-am dat seama ce ascunde realitatea; sub aspectul unei filozofii umanitare se ascundea cel mai acut interes de rasă, al unei rase care se voia stăpână peste tot și a unor principii abstracte în spatele cărora se găsea o religie profitoare în dauna unei națiuni covârșită de nevoi, și ca noi erau multe națiuni.

Prin urmare, să folosim acest moment istoric și să curățim pământul românesc și națiunea noastră de toate nenorocirile care le-au abătut veacurile asupra acestui pământ, în care n-am putut fi stăpâni. Este un ceas când suntem stăpâni pe teritoriul nostru: să-l folosim. Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera. Dacă se întâmplă ca soldații și ofițerii români să fie împușcați pe la spate, sau scuipați și loviți, cum au fost loviți în trecut, să fiți fără cruțare.Nu se poate admite ca soldații români să fie din nou generoși cu toți acești ticăloși cari răspund la ospitalitatea și generozitatea de veacuri a românilor cu trădare, cu infamie și cu crimă. La aceasta răspundem cu tot ce se cuvine. Chiar românii care au ajuns să fie rătăciți și au intrat în valul de anarhie și de întuneric al bolșevismului, chiar și aceștia vor fi nimiciți fără cruțare. Veți fi fără milă cu ei.

De aceea am ținut să-l rog pe dl. Strihan să convoace mâine toată comisia legislativă și să scoată din principiile de la aceste două Consilii de Miniștri, din normele date aici privitoare la activitatea inițială a administrației, să scoată un inventar sumar de principii și regule, pentru ca să știe toși prefecții, toți magistrații, toți inginerii, toți agronomii, toți cari se duc acolo că, dacă se vor conduce după vechiul spirit și vor lucra după vechile metode, nu vor face nimic. Îmi iau răspunderea în mod formal și spun că nu există lege. Cum veacuri întregi pentru neamul acesta nu a existat lege, ci a existat lege împotriva lui, cum anul trecut, în 1940, nu a existat lege pentru Neamul Românesc, ca să-și prăvălească pământurile sub dominație bolșevică, astăzi nu există lege pentru Neamul Românesc în fața drepturilor sfinte de a se întrupa și de a-și reconstitui ființa națională. Nici o lege. Două-trei săptămâni nu fac nicio lege pentru Basarabia și Bucovina. Toate conflictele de lege ce se vor ivi, problemele de naștere de crime și de represiuni și sistemul de pedeapsă pe care va trebui să-l aplicăm îl vom face. Vom crea legi speciale, pentru ca să rezolvăm problema conflictelor legilor provinciale, dar în niciun caz nu ne mai oprim în fața unor dispozițiuni legale, ca să le introducem astăzi, pentru ca mâine să le călcăm noi cei dintâi.

Deci, fără forme, cu libertate completă. Sursa: Marcel-Dumitru Ciucă, Bogdan-Florin Popovici, Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri. Guvernarea Antonescu vol. IV (iulie-septembrie 1941), București, 2000, p. 57-59 188.26.11.77 (discuție) 19 noiembrie 2018 17:53 (EET)Răspunde

Ancel nu a cenzurat textul, ci l-a citat selectiv. Mare diferență. Tgeorgescu (discuție) 19 noiembrie 2018 17:54 (EET)Răspunde

Mihail Antonescu ≠ Mihai Antonescu[modificare sursă]

Cineva tot îi confunda pe acesti doi ministri de justitie si tot înlocuieste peste tot Mihail cu Mihai si redirectioneaza pe primul spre al doilea. Cel cu L este ministrul care a contrasemnat actul de nastere al Voevodului. Celalalt este companionul Maresalului si avea 14 ani când omonimul sau contrasemna decrete. Trebuie scoasa redirectionarea.

BTW - lista Ministrilor de justitie este înca corecta... 93.193.157.188 (discuție) 22 noiembrie 2022 12:20 (EET)Răspunde