Delta Volgăi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Delta Volgăi văzută de pe orbita Pământului

Delta Volgăi (în rusă Дельта Волги) este cea mai mare deltă din Europa, având o lungime de 160 km. Aceasta se începe prin separarea de la Volga a brațului Buzan (46 km nord de Astrahan) și are peste 500 de brațe mari și mici, canale și râușoare. Brațele cele mai mari sunt: Bahtemir, Kamîziak, Staraia Volga, Bolda, Buzan, Ahtuba și Kigaci. Ele formează un sistem de cursuri mai mici (cu o lățime de 30-40 de metri și o ratǎ a debitului de cel puțin de 50 m/s), care constituie baza rețelei hidrografice a deltei în întregime.

Este o deltǎ relativ nouǎ, care crește într-un ritm susținut. Daca în anul 1880, acoperea o suprafațǎa de doar 3.222 km ², astǎzi, magnifica Delta a Volgǎi se întinde pe 27.224 km ² (o creștere de 9 ori în 130 de ani!). Și în privința protecției, delta stǎ mult mai bine decât abuzata și exploatata Delta Dunării.

Flora și Fauna[modificare | modificare sursă]

Delta Volgǎi este un împortant loc de popas și cuibǎrit pentru pǎsǎri de apǎ, pǎsǎri de pradǎ și alte passeriforme (flamingo, pelicani, stârci). Cu toate cǎ este celebrǎ la nivel mondial pentru numeroasele specii de sturioni care încǎ abundǎ în apele sale, crapii și somnii reprezintǎ grosul populației piscicole de la gurile de vǎrsare ale Volgǎi.

Impact antropic[modificare | modificare sursă]

Între anii 1984-2001, delta și-a pierdut circa 277 km ² de mlǎștini, din pricina agriculturii extensive. În prezent, aici, toate activitǎțile agricole și industriale sunt interzise, autoritǎțile strǎduindu-se sǎ gǎseascǎ o soluție care sa ducǎ la stoparea deșeurilor industriale și a fertilizantilor aruncați în amonte. Fenomenele negative au dus recent la eutrofizarea apelor salmastre de la varsarea în Caspica. Din delta 1919 se află sub protecția statului ca Rezervația naturală Astrahan.

Legătrui externe[modificare | modificare sursă]