David Baltimore
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David Baltimore (n. 7 martie 1938) este un biolog molecular şi virusolog virusolog de origine americană, care în 1975 a primit Premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie împreună cu Renato Dulbecco şi Howard Martin Temin.
[modifică] Viaţa
Savantul David Baltimore s-a născut în oraşul New York la 7 martie 1938. A terminat Colegiul Medical din Swartmore în 1960. S-a înscris la doctorantură la Institutul Rockefelller, primind titlul de doctor habilitat în ştiinţe medicale în 1964. În anul următor începe să lucreze pentru Massachusetts Institute of Technology.
În 1975 a primit Premiul Nobel. Baltimore este fondatorul Institutului Whitehead în 1973.
[modifică] Activitatea şi lucrări
|
1951: Theiler • 1952: Waksman • 1953: Krebs / Lipmann • 1954: Enders / Weller / Robbins • 1955: Theorell • 1956: Cournand / Forssmann / Richards • 1957: Bovet • 1958: Beadle / Tatum / Lederberg • 1959: Ochoa / Kornberg • 1960: Burnet / Medawar • 1961: Békésy • 1962: Crick / Watson / Wilkins • 1963: Eccles / Hodgkin / Huxley • 1964: Bloch / Lynen • 1965: Jacob / Lwoff / Monod • 1966: Rous / Huggins • 1967: Granit / Hartline / Wald • 1968: Holley / Khorana / Nirenberg • 1969: Delbrück / Hershey / Luria • 1970: Katz / Euler / Axelrod • 1971: Sutherland • 1972: Edelman / Porter • 1973: Frisch / Lorenz / Tinbergen • 1974: Claude / Duve / Palade • 1975: Baltimore / Dulbecco / Temin |

