Cultura musteriană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cultura musteriană s-a dezvoltat in perioada paleoliticului mijlociu (cca. 120.000 - 35.000 î.C.), fiind singura cultură caracteristică acestei perioade în România, fapt dovedit de straturile foarte groase de depuneri materiale (de exemplu, la Baia de Fier: 1,40 m., la Ohaba şi Nandru câte 2 m, cu trei respectiv patru niveluri de depuneri, iar la Ripiceni-Izvor : 5 m cu şase niveluri de locuire).

Apar tipuri noi de unelte: dăltiţa, vârful şi răzuitoarea (mai ales în forma literei D). Pentru prima oară apar unelte de os.

Prin particularităţile aşezărilor şi ale utilajului litic s-au deosebit mai multe variante ale musterianului din România (în Moldova, în Dobrogea, în peşterile din Carpaţii Meridionali şi în Ţara Oaşului), determinate îndeosebi de oscilaţiile climatice, de materia primă şi de tehnica de cioplire existentă. Oamenii ce reprezentau această cultură erau oamenii de Neanderthal, tipul de tranziţie spre neoantrop (urme osteologice s-au găsit în peşterile Ohaba-Ponor şi Baia de Fier).

În această perioadă numărul aşezărilor creşte în toate zonele ţării. Existenţa unor locuiri îndelungate în acelaşi punct, ca şi intensa utilizare a focului sugerează apariţia unor comunităţi cu un grad sporit de stabilitate.