Criza Economică Mondială (2008-prezent)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Criza economică mondială a început în luna decembrie 2007,[1] moment când pierderea încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidități ce a determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene.[2][3] Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a crescut din nou în septembrie 2008,[4] atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o perioadă de instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment în săptămânile ce au urmat.

Prăbușirea Administrației Federale pentru Locuințe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă pentru producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele și operațiile financiare complicate și supuse efectului de pârghie, politica monetară a S.U.A. stabilind un preț neglijabil pentru credit și astfel favorizând o cotă foarte ridicată a efectului de pârghie și, conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.[5][6]

Țările afectate drastic de criză au avut creșteri semnificative ale salariului minim, impuse prin legislație [7]:

Administrația SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007, care a intrat în vigoare în 25 mai 2007 și a prevăzut creșterea salariului minim în trei etape: - începând cu 24.07.2007 la 5,85$ pe oră, - începând cu 24.07.2008 la 6,55$ pe oră, - începând cu 24.07.2009 la 7,25$ pe oră.

Același efect poate fi observat și în țările europene, cele mai afectate țări fiind exact acelea care au avut creșteri semnificative ale salariului minim în anii premergători crizei.

Cea mai afectată țară de criza economică din U.E. este Letonia. Extrem de interesant este că această țară a avut, în anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor minime din Uniunea Europeană: 1) de la 1 ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună; 2) de la 1 septembrie 2006, la 170 Euro pe lună; 3) de la 1 iulie 2007, la 227 Euro pe lună.

Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariția unei crize extrem de puternice cu șomaj ridicat.

Un alt exemplu concludent este Irlanda: 1) începând cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a crescut de la 7,65 Euro pe oră la 8,30 Euro pe oră; 2) începând cu 1 iulie 2007 salariul minim a crescut la 8,65 Euro pe oră.

Consecința a fost creșterea galopantă a șomajului ajungând în scurt timp la 12,8%.

Spania, de asemenea una dintre țările cu o rată foarte mare a șomajului, atingînd un nivel de 20,5% în aprilie 2010 , a avut o creștere a salariului minim de la 490 Euro/lună în 2004 la 700 Euro/lună în 2008.

Pe de altă parte, singura țară din U.E. care a intrat în clasamentul țărilor cel mai puțin afectate de criză este Suedia[5], una dintre cele 6 țări europene care nu au salariu minim.

Retrospectiva crizei economice[modificare | modificare sursă]

  • 1 februarie 2007 - A fost adoptata legea cresterii salariului minim (Fair Minimum Wage Act of 2007] care a blocat investitiile si implicit creditarea. De asemenea, a redus drastic eficienta companiilor americane aflate in competitie cu economiile emergente, in special China.
  • 17 februarie 2007 — banca britanică Northern Rock este naționalizată[8];
  • 16 martie 2007 — banca JPMorgan Chase & Co a cumpărat banca de investiții Bear Stearns la un preț foarte scăzut, cu ajutorul băncii centrale americane (Federal Reserve);
  • 7 septembrie 2008 — cele mai mari bănci de credite ipotecare din Statele Unite — Freddie Mac și Fannie Mae — sunt puse sub supraveghere federală;
  • 15 septembrie 2008 — compania Merrill Lynch (a treia bancă mondială de investiții) este preluată de Bank of America, iar Lehman Brothers (a patra bancă de investiții din lume) falimentează;
  • 16 septembrie 2008 — banca centrală americană Federal Reserve și guvernul american au naționalizat cel mai mare grup de asigurări din lume, American International Group (AIG), amenințat de faliment, și i-au acordat un ajutor de 85 miliarde dolari[9];
  • statele europene și cele asiatice anunță, pe rând, intrarea în recesiune;
  • 1 decembrie 2008 — SUA anunță că erau de un an în recesiune;

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en „TED spread spikes in July 2007”, articol publicat în ziarul Wall Street Journal (mai 2008)
  2. ^ en Norris, Floyd. „A New Kind of Bank Run Tests Old Safeguards”, articol publicat în ziarul The New York Times (10 august 2007)
  3. ^ en Elliott, Larry. „Credit crisis – how it all began”, articol publicat în ziarul The Guardian (5 august 2008)
  4. ^ Reprezentarea indicelui TED spread în ultimii ani, publicată pe site-ul bloomberg.com
  5. ^ en „Monopoly finance capital and the crisis”, interviu cu John Bellamy Foster publicat în cotidianul Klassekampen (Norvegia – 15 octombrie 2008)
  6. ^ en Arrighi, G. și Silver, B.J. (1999). Chaos and Governance in the Modern World System, University of Minnesota Press
  7. ^ „Muncă, șomaj și asigurări sociale”
  8. ^ Marea Britanie a decis naționalizarea Northern Rock - Money.ro
  9. ^ Gigantul AIG a fost nationalizat. America este in haos financiar | Ziarul Financiar

Legături externe[modificare | modificare sursă]