Conferințele Pugwash
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
| Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice. Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți eticheta după adăugarea diacriticelor. |
Conferintele Pugwash privind Stiinta si Afacerile Mondiale este o organizatie internationala care aduce impreuna savanti si figuri publice sa lucreze impreuna in vederea reducerii pericolului de conflict armat si sa caute solutii la amenintarile securitatii globale. A fost fondata in 1957 de Joseph Rotblat si Bertrand Russell in Pugwash, Nova Scotia, Canada, dupa publicarea Manifestului Russell-Einstein in 1955. Organizatia Pugwash si Rotblat au primit impreuna Premiul Nobel pentru Pace in 1995 pentru eforturile privind dezarmarea nucleara. Grupurile de Tineri/ Studenti au existat din 1979.
Manifestul Russell-Einstein, publicat pe 5 iulie 1955, a chemat la o conferinta a oamenilor de stiinta pentru a evalua pericolele armelor de distrugere in masa ( atunci considerate a fi numai armele nucleare). Cyrus Eaton, un industrialist canadian care cunoscuse pe Russell din 1938, s-a oferit pe 13 iulie sa finanteze conferinta in orasul sau, Pugwash, Nova Scotia. Aceasta nu s-a acceptat in acel timp pentru ca fusese planuita o intalnire in India, la invitatia Primului Ministru Jawaharlal Nehru. O data cu izbucnirea crizei Suezului, Conferinta indiana a fost amanata. Aristotel Onassis s-a oferit sa finanteze o intalnire la Monaco, dar aceasta s-a respins. Invitatia precedenta a lui Eaton a fost acceptata. Prima conferinta s-a stinut in iulie 1957 in Pugwash, Nova Scotia, de aici vine numele organizatiei. A fost organizata de Joseph Rotblat, care a servit ca secretar-general al organizatiei, de la infiintarea ei pana in 1973. Manifestul Russel-Einstein a devenit carta fondatoare a Conferintelor Pugwash. Douazeci si doi de oameni de stiinta au participat la prima conferinta: • Sapte din Statele Unite ale Americii (David F. Cavers, Paul Doty, hermann J. Muller, Eugene Rabinowitch, Walter Selove, Léo Szilárd, Victor F. Weisskopf) • Trei din Uniunea Sovietica (Alexander M. Kuzin, Dmitri Skobeltin, Alexander Topciev) • Trei din Japonia (Iwao Ogawa, Shinichiro Tomonaga, Hideki Yukawa) • Doi din Marea Britanie (Cecil F. Powell, Joseph Rotblat) • Doi din Canada (Brock Chisholm, John S. Foster) • Cate unul din Australia (Mark L. E. Oliphant), Austria (Hans Thirring), China (Chou Pei-Yuan), Franta (Antoine M. B. Lacassagne) si Polonia (Marian Danysz). Cyrus Eaton, Eric Burhop, care Eaton ceruse sa fie invitat, si Vladimir Pavlicenko, au fost de asemenea prezenti. Multi altii n-au putut sa participe, inclusiv co-fondatorul Betrand Russell, din motive de sanatate. Contributii la securitatea internationala Primii cincisprezece ani ai Conferintelor Pugwash au coincis cu Criza Berlinului, Criza rachetelor cubaneze, invazia Cehoslovaciei de catre tarile Pactului de la Varsovia, si Razboiul din Vietnam. Organizatia a furnizat lucrari de fond pentru Tratatul Interzicerii Testelor Partiale (1963), Tratatul de Neproliferare (1968), Tratatul Rachetelor Antibalistice (1972), Conventia Armelor Chimice (1993). Mihail Gorbaciov a admis influenta organizatiei asupra sa atunci cand era conducator al Uniunii Sovietice. [1] Pe masura ce relatiile internationale s-au dezghetat si pe masura ce au aparut mai multe canale de comunicare, vizibilitatea Organizatiei Pugwash a scazut, dar inca a ramas importanta in chestiunile de control al armelor de astazi : forte nucleare europene, armament chimic si biologic, arme spatiale, reduceri si restructurare ale fortelor conventionale, si controlul crizei in Lumea a Treia. Centrul de interes al organizatiei Pugwash s-a extins deasemenea, incluzand chestiunile de dezvoltare si mediu. Criticism In timpul Razboiului Rece, Conferintele Pugwash au fost subiectul unui criticism in stil McCarthyit, irational si nesubstantiat, ca a devenit o conferinta de front pentru Uniunea Sovietica. Nici o dovada a acestei alegatii nu a fost furnizata vreodata, si investigatia realizata de Comitetul Activitatilor Neamericane ale Casei Albe? nu a descoperit nimic ilegal.
Premiul Nobel pentru Pace In 1995, la cincizeci de ani dupa bombardarea oraselor Hirosima si Nagasaki, si la patruzeci de ani dupa semnarea Manifestului Russell-Einstein, Conferintele Pugwash si Joseph Rotblat au primit premiul Nobel pentru Pace impreuna, “pentru eforturile lor de a diminua partea ocupata de armele nucleare in politica internationala, si, pe termen lung, de a elimina asemenea arme”. Comitetul Nobel norvegian a sperat ca acordarea premiului Conferintelor Pugwash si lui Rotblat
“va incuraja conducatorii mondiali sa intensifice eforturile lor de a elibera lumea de arme nucleare”.
In discursul sau de acceptare, Rotblat a citat o fraza cheie din Manifest: “Amintiti-va umanitatea voastra.” “Pretuiti pe eroii adevarati.”
“Pugwashiti” Exista mai mult de 3500 “Pugwashiti” in lume, indivizi care au participat la o intalnire Pugwash si de aceea sunt considerati asociati cu Pugwash. Lista lor include pe : • Hannes Alfvén • Lev Artsimovich • Michael Francis Atiyah • Jeffrey Boutwell • Francesco Calogero • Ana Maria Cetto • Germinal Cocho • Carl Djerassi • Walter Dorn • Paul M. Doty • Emmanuel Erskine • Bernard T. Feld • Shalheveth Freier • Dorothy Hodgkin, President, 1976-1988[2] • Sandra Ionno Butcher • George Ignatieff • Frédéric Joliot-Curie • Peter Kapitza • Robert K. Logan • Mikhail Millionshchikov • Luis E. Miramontes • Octavio Miramontes • Wolfgang K. H. Panofsky • Bas Pease • John Charles Polanyi • Isidor Isaac Rabi • Martin Rees • Thomas Schelling • Dann Sklarew • Ivan Supek • Igor Tamm • Anthony Turton • Herbert York