Conferinţa de la Teheran
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conferinţa de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943, Teheran, Iran) a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanţă vitală pentru mersul celui de-al doilea război mondial şi organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943.
A fost prima întâlnire a "Celor Trei Mari": Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill şi Iosif Vissarionovici Stalin.
În drum spre capitala iraniană, Franklin Delano Roosevelt şi Winston Churchill s-au oprit la Cairo, unde s-au intâlnit cu Jiang Jieshi (cunoscut şi sub numele de Chiang Kai-Shek). Cu această ocazie, la 27 noiembrie, cei trei au semnat o Declaraţie prin care-şi afirmau hotărârea neclintită de a purta război "pentru a pune capăt agresiunii Japoniei şi de a-l pedepsi pe agresor, fără a tinde prin aceasta la obţinerea unor avantaje pentru ele şi fără să aibă cea mai mică intenţie de extindere a teritoriilor lor".
În centrul dezbaterilor Conferinţei de la Teheran au fost problemele militare. S-a discutat despre statutul postbelic al Germaniei care, potrivit lui Roosevelt, trebuia împărţită în cinci state autonome, respectiv:
- 1 - Prusia,
- 2 - Hanovra,
- 3 - Saxonia şi regiunea Leipzig,
- 4 - zona Hessen, Darmstadt Kassel şi regiunea de la sud de Rin,
- 5 - Bavaria, Baden, Würtenberg şi Canalul Kiel.
Regiunile Ruhr şi Saar urmau să intre sub control internaţional.
O altă problemă abordată a fost cea poloneză, varianta balcanică fiind respinsă de către I. V. Stalin. Sunt abordate problemele finlandeză şi japoneză, se dă o declaraţie privind independenţa, suveranitatea şi integritatea Iranului.
