Codexul Teodosian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Codexul Teodosian (Lat. Codex Theodosianus)o este o colecție oficială de decrete imperiale voită de împăratul roman de răsărit Teodosiu al II-lea. După o fază de gestație de nouă ani, codicele a fost publicat pe 15 februarie 438, și a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 439.

Colecţie de codice

Faza de gestație a operei[modificare | modificare sursă]

Primul proiect de codificare datează din 429, an în care - în luna lui martie - Teodosiu al II-lea emana la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudență luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să interpoleze texte.

În luna decembrie a anului 435 Teodosiu al II-lea, dându-și seama de falimentul acestui proiect, a emanat o nouă constituție prin care încredința munca unei comisii de șaisprezece membri cu datoria de a redacta numai un singur codice care să conțină constituțiile imperiale de până atunci. De data aceasta comisarii aveau permisiunea de a interpola în textele constituțiilor adunate (cu scopul de a le adapta noilor exigențe ale imperiului). Opera acestei comisii a văzut lumina pe 15 februarie 438.

În același an, colecția a fost trimisă și în partea occidentală a Imperiului. Senatul roman a primit-o cu bucurie și a aclamat-o în plenul unei sesiuni. Astfel, codicele a intrat în vigoare în prima zi a anului următor pe tot teritoriul imperiului.

Compoziția operei[modificare | modificare sursă]

Codexul Teodosian este compus din șaisprezece cărți (libri); fiecare din aceste cărți împărțită în titluri și fiecare titlu este marcat (distinct) de o rubrică care îi indică argumentul. Constituțiile imperiale inserate în colecție sunt dispuse cronologic. Fiecare dintre aceste Constituții poartă scris numele împăratului care a emanat-o, numele destinatarului precum și locul și data emanării ei.

Ediție de referință[modificare | modificare sursă]

Ediția de referință pentru Codexul Teodosian este „Mommsen-Meyer”, Theodosiani libri XVI cum constitutionibus Sirmondianis et leges Novellae ad Theodosianum pertinentes, 1971

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • ACTI. Auxilium in Codices Theodosianum Iustinianumque investigandos, Iole Fargnoli (cur.), LED Edizioni Universitarie, Milano 2009, ISBN 978-88-7916-403-0
  • Alexander, Michael C. (Spring 1995). „Review: The Theodosian Code by Jill Harries; Ian Wood”. Law and History Review (University of Illinois Press) 13 (1): 190–192. 
  • Buckland, W. W. (1993). A Textbook of Roman Law from Augustus to Justinian. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 37–38 
  • Lenski, Noel (February -March , 2003). „Review: Laying Down the Law. A Study of the Theodosian Code by John Matthews”. The Classical Journal (The Classical Association of the Middle West and South, Inc.) 98 (3): 337–340. 
  • Martin, Susan D. (15 octombrie 1995). „Review: The Theodosian Code by Jill Harries; Ian Wood”. The American Journal of Legal History (Temple University) 39 (4): 510–511. 
  • Matthews, John F. (2000). Laying Down the Law: A Study of the Theodosian Code. New York, NY: Yale University Press 
  • Tellegen-Couperus, Olga (1993). A Short History of Roman Law. New York, NY: Routledge. pp. 138–141 
  • Codex Theodosianus. Liber V - Le Code Théodosien, Livre V. Texte latin d'après l'édition de Th. Mommsen. Traduction française, introduction et notes. Éd. par Sylvie Crogiez, Pierre Jaillette, Jean-Michel Poinsotte. Turnout, Brepols, 2009 (Codex Theodosianus - Le Code Théodosien (CTH), vol. 5).

Legături externe[modificare | modificare sursă]