Războaiele Bizantino-Otomane

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Războaiele bizantino-otomane
Parte a
Byzantine-Ottoman Wars-1-withborders.PNG

Informații generale
Perioadă 1265–1479
Loc Asia Minor, Balcani
Rezultat victorie decisivă otomană
căderea imperiului bizantin
Combatanți
 Imperiul Bizantin
 Republica Genova
 Republica Veneția
 Imperiul din Trapezunt
Despotatul Moreii
Despotatul Epirului
 Imperiul Otoman

Războaiele bizantino-otomane (12651479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman.

După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul de la Niceea, cel mai puternic dintre statele grecești succesoare ale Imperiului Bizantin și aflat în Turcia modernă, ​​a fost capabil să oprească invazia turcă și în cele din urmă, în 1261, a recucerit Constantinopol, restabilind astfel Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, poziția Imperiului Bizantin pe continentul european a rămas incertă din cauza prezenței a celorlalte state succesoare grecești ale Imperiului Bizantin și care ezitau să se reîntoarcă în Imperiul Bizantin restaurat, cel mai important dintre acestea fiind Despotatul Epirului. Imperiul Bizantin, nu numai că s-a confruntat cu ostilitatea din partea Despotatul Epirului, dar, de asemenea, a intrat în conflicte cu state în curs de dezvoltare din Regatul Serbiei și al doilea Imperiu Bulgar. Acest lucru a făcut ca Imperiul Bizantin și-a concentrat atenția asupra Europei și a mutat un număr mare de trupe din Asia Mică în Europa.

Între timp, Sultanatul de Rum, principalul rival al Imperiului Bizantin din Asia Mică, a devenit din ce în ce mai slăbit. Acest lucru nu a însemnat însă o veste pozitivă pentru bizantini, dimpotrivă, sultanatul a fost zguduit de fanatici islamiști Ghazi care au format Sultanatul selgiucid de Rum. Unul din liderii lor, Osman I, a început hărțuirea frontierelor estice bizantine. În 1299, s-a autoproclamat ca sultanul Osman I și, ulterior, teritoriile aflate sub conducerea sa au devenit cunoscute sub numele de Imperiul Otoman. Acesta a fost începutul unei serii de războaie dintre turci și greci, care se vor încheia cu căderea Constantinopolului în 1453.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Grant, R. G. (2005). Battle: A Visual Journey Through 5,000 Years of Combat, Dorling Kindersley Publishers Ltd.
  • Madden, Thomas F. (2005). Crusades the Illustrated History. Ann Arbor: University of Michigan Press.
  • Mango, Cyril (2002). The Oxford History of Byzantium. Nueva York: Oxford UP.
  • Parker, Geoffrey (2005). Compact History of the World. Londres: Times Books, ediția a 4-a.
  • Sherrard, Philip. Great Ages of Man Byzantium. Time-Life Books.