Coasă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O coasă pe iarbă

O coasă (din slava veche *kosa) este o unealtă agricolă, folosită pentru a cosi iarbă și cereale. Constă dintr-o lamă de oțel, arcuită, ascuțită în partea interioară a curburii, montată într-un mâner lung, de lemn, care se numește toporâie sau toporâște.

Stema judeţului Botoşani(interbelic)
Stema judeţului Orhei (interbelic)

Cositul se poate face și cu așa-numita coasă cu cerc. Pentru aceasta, pe toporâște se fixează cercul, care constă dintr-o nuia de alun, arcuită între lama coasei și picioruș (mânerul toporâștei). În spațiul dintre nuia și toporâște se fixează o țesătură din cânepă, numită pânză, care se coase cu ață pe cerc și se bate în cuișoare pe toporâște. Pânza are rolul de a aduna spicele tăiate de lama coasei la un loc, într-o brazdă. [1] Mai comodă decât secera, coasa rămâne în uz zilnic împreună cu mașinile agricole în unele regiuni ale Europei și Asiei.

În cultura occidentală, o personificare a morții este deseori prezentată ca un schelet purtând o coasă.

Coasă de luptă este o denumire generică pentru armele curbate, cu tăiș pe partea interioară a curburii, folosite în evul mediu, ca urmașe ale celor denumite în antichitate falx (plural falces). [2]


Note[modificare | modificare sursă]