Cheile Tătarului, Munții Bucegi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cheile Tătarului
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Râul Ialomița în Cheile Tătarului
Râul Ialomița în Cheile Tătarului

Harta locului unde se află Cheile Tătarului
Harta locului unde se află Cheile Tătarului
Localizarea rezervației pe harta țării

Poziția România
Județul Dâmbovița
Cel mai apropiat orașSinaia
Coordonate45°21′43″N 25°25′48″E () / 45.36194°N 25.43000°E[1]
Suprafață144,30 ha
Înființare2000

Cheile Tătarului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală cu o suprafață de 144,30 hectare se află în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița (aproape de limita teritorială cu județul Prahova) în Munții Bucegi, între platoul Padina și Lacul Bolboci, la o altitudine medie de 1.800 m. în bazinul superior al râului Ialomița[2].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală a fost declarată Arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului)[4].

Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi și reprezintă o zonă cu un deosebit interes floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița.

La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru această zonă sau foarte rare; printre care: nopticoasă (Hesperis matronalis ssp. moniliformis), stânjenel de munte (Iris dacica), ghințură galbenă (Gentiana lutea), smârdar (Rhododendron myrtifolium), iederă albă (Daphne blagayana), angelică (Angelica archangelica), sângele voinicului (Nigritella rubra), secară de munte (Secale montanum) sau caprifoi (Lonicera caerulea).

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Videoreportaj