Cele zece porunci
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cele zece porunci sau Decalogul (din cuvintele greceşti δεκα deka zece şi λoγoς logos cuvânt), sunt zece reguli religioase şi etice care au o semnificaţie de bază în creştinism şi iudaism.
Cuprins |
[modifică] Încadrare
[modifică] În contextul Vechiului Testament
Cele zece porunci sunt prezente de două ori în Vechiul Testament (Exodul 20,2-17; Deuteronom 5,6-21), fiind dictate conform Bibliei de către Dumnezeu lui Moise. Diferenţele între aceste două versiuni sunt minore, dar există. Însă, există şi o a treia versiune în Exodul 34,12-26, care prezintă diferenţe majore faţă de celelalte versiuni[1].
[modifică] Influenţe. Alte seturi de reguli similare
Istoricii apreciază că aspectele de morală civică conţinute de Cele zece porunci iudaice au fost preluate de evrei în perioada dinaintea Exodului de la mai veche religie, anume aceea a Egiptului. Astfel, „Papirusul lui Ani” redă în capitolul 125 o serie de condiţii pe care cel mort trebuie să le îndeplinească pentru a putea accede la Lumea cealaltă, condiţii cu valoare morală similară.
Însa cerinţele morale exprimate în Decalog apar în codurile de conduită ale multor alte religii, actuale sau dispărute. De exemplu, budismul, prin „Cele cinci precepte” (există însa şi variante cuprinzând opt sau zece asemenea „Precepte”) impune un cod minimal de comportament în colectivitate foarte apropiat de cel al Decalogului. Aceste aspecte morale universal valabile corespund, de altfel, prevederilor celor mai multe legislaţii civice.
[modifică] Cele zece porunci
| Învăţătura Iudaică | Învăţătura Augustino-Luterană | Învăţătura Ortodoxă şi Luterană | Învăţătura Romano-Catolică | ||
| Introducere | Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis | Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău." | Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău." | Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: | |
| Prima Poruncă | "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău." | "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti." | "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. " | "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui." | |
| Porunca a II-a | "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti." | "Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui." | " Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti." | "Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar." | |
| Porunca a III-a | "Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui." | "Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti." | "Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui." | "Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului." | |
| Porunca a IV-a | "Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti." | "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău." | "Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti." | "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ." | |
| porunca a V-a | "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
" |
"Să nu ucizi." | "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
" |
"Să nu ucizi." | |
| Porunca a VI-a | "Să nu ucizi." | "Să nu preacurveşti. ." | "Să nu ucizi." | "Să nu faci fapte necurate." | |
| Porunca a VII-a | "Să nu preacurveşti. " | "Să nu furi." | "Să nu preacurveşti. " | "Să nu furi." | |
| porunca a VIII-a | "Să nu furi." | "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău." | "Să nu furi." | "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău." | |
| Porunca a IX-a | "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău." | "Să nu pofteşti casa aproapelui tău. " | "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău." | "Să nu pofteşti femeia aproapelui tău." | |
| porunca a X-a | "Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău." | "Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău." | "Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău." | "Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui." |
[modifică] Explicaţia Celor zece porunci
 |
Acest articol sau această secţiune pare să conţină cercetare originală. Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci trebuie şters. |
[modifică] Prima Poruncă
1. Cinstirea datorată lui Dumnezeu
În prima poruncă a decalogului, Dumnezeu îşi exprimă dorinţa ca omul să-l slujească doar pe el.
Prima poruncă cere cinstea ce i-o datorăm numai lui Dumnezeu.Prin această cinste(închinare,adorare),noi arătam,în inima noastră,supunerea ce i se cuvenea recunoscândul ca pe cel mai mare stăpân al nostru,care ne-a creat, care ne-a răscumpărat şi care ne sfinţeşte.
Cinstea datorată lui Dumnezeu este de două feluri:
- interioară: atunci când, prin alegerile zilnice, dovedim că avem virtuţile teologale (credinţa, speranţa şi iubirea)
- exterioară: atunci când îi arătăm, prin fapte şi cuvinte, că ne închinăm numai lui. Aceasta se concretizează prin rugăciune, participare la sfânta Liturghie, cântări şi diferite gesturi crestinesti(îgenunchiere, Semnul Sfintei Cruci etc.)
Isus Cristos vrea ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în spirit şi adevăr (In 4,24). El îi condamnă pe cei care-l cinstesc doar cu buzele, iar inima lor este departe de el.
2. Este un singur Dumnezeu
Biblia este categorică: Dumnezeu este unic. Nu există şi nici nu poate exista altul: Eu sunt aşa spune Domnul, revelându-se lui Moise şn rugul aprins. În comparaţie cu el toţi ceilalţi zei nu sunt devât simple închipuiri omeneşti.
Aşadar, prima poruncă îi cere omului să creadă numai în Dumnezeu.Cu toate ecestea, poporul ales nu a rămas fidel legământului încheiat odinioară la poalele muntelui Sinai.Îşi creează idolul (viţelul de aur) căruia îi dă cinstirea ce i se cuvine numai lui Dumnezeu.
3. A închina numai lui Dumnezeu
În Vechiul Testament, Dumnezeu, care nu are nici trup, nici chip nu putea fi reprezentat prin intermediul imaginilor. Evreii, fiind înconjuraţi de popoarele păgâne, erau mereu în pericolul de a transforma imaginile în idoli şi, astfel, să devină idolatrii.
Cu toate acestea, Dumnezeu a îngăduit să se facă să anumite imagini care să prevestească Cuvântul Întrupat şi mântuirea săvârşita de el (şarpele de aramă, chivotul legământului, heruvimii)
În Noul Testament, deoarece Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, poate fi reprezentat prin intermediul imaginilor.
