Canalul Sfântul Laurențiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ecluze în Massena.

Canalul Sfântul Laurențiu (în limba engleză: Saint Lawrence Seaway, în limba franceză: La Voie Maritime du Saint-Laurent) este numele comun pentru un sistem de ecluze și canale, care permite navelor maritime să călătorească de la Oceanul Atlantic la Marile Lacuri, până la Lacul Superior. Din punct de vedere legal se extinde de la Montreal la Lacul Erie, inclusiv Canalul Welland. Canalul este numit după râul Sfântul Laurențiu, care rezultă din Lacul Ontario la Oceanul Atlantic. Această secțiune a canalului nu este un canal continuu, ci cuprinde mai degrabă canale navigabile în râu, un număr de ecluze, precum și canalele făcute pentru a trece de praguri și baraje în zona navigabilă interioară. Un număr de ecluze sunt gestionate de către firma canadiană "Saint Lawrence Seaway Management Corporation" și altele de către firma americană "Saint Lawrence Seaway Development Corporation".

Istoria[modificare | modificare sursă]

Canalul Sfântul Laurențiu a fost precedat de un număr de alte canale. În 1871, ecluzele de pe canal au permis tranzitul navelor de 57 m lungime, 13.56 m lățime, și 2,7 m adâncime. Canalul Welland la acel moment a permis tranzitul navelor de 43 m lungime, 7,9 m lățime și 3 m adâncime, dar a fost în general prea mic pentru a permite trecerea navelor oceanice mari.

Canalul actual s-a deschis în 1959 și a costat 638 milioane dolari canadieni, 336.2 milioane dolari canadieni au fost plătiți de către guvernul SUA.[1] Regina Elisabeta a II-a și președintele Dwight David Eisenhower au deschis în mod oficial canalul cu o scurta croaziera la bordul yahtului regal HMY Britannia după ce s-au adresat mulțimii în Saint-Lambert, Quebec.

Ecluze pe râul Sfântul Laurențiu[modificare | modificare sursă]

Ecluza Iroquois

Există șapte ecluze în porțiunea râului Sfântul Laurențiu din canal. Din aval spre amonte sunt[2]:

  1. Ecluza de la Saint Lambert, Quebec
  2. Ecluza de la Côte Ste. Catherine, Quebec
  3. Ecluzele de la Beauharnois, Quebec (2 ecluze)
  4. Ecluza Snell – Massena, New York
  5. Ecluza Eisenhower- Massena, New York
  6. Ecluza Iroquois - South Dundas, Ontario

Ecluze pe canalul Welland[modificare | modificare sursă]

Sunt opt ecluze pe canalul Welland:

  1. St. Catharines, Ontario
  2. St. Catharines
  3. St. Catharines
  4. Thorold, Ontario
  5. Thorold
  6. Thorold
  7. Thorold
  8. Port Colborne, Ontario

Ecluzele și dimensiunile canalului[modificare | modificare sursă]

Canalul are o lungime de 304 km între Port Weller și Montreal și este cel mai mare canal fluvio-maritim artificial.[3] Dimensiunea navelor care pot traversa canalul maritim este limitată de dimensiunea ecluzelor. Ecluzele de pe râul Sf. Laurențiu și de pe Canalul Welland sunt de 233.5 m lungime, 24.4 m lățime și 9.14 m adâncime. Dimensiunea maximă permisă a vasului este puțin mai mică: 225.6 m lungime, 23.8 m lățime și 8.1 m adâncime; multe nave concepute pentru utilizarea pe Marilor Lacuri, ca urmare a deschiderii canalului au fost construite la dimensiunea maximă permisă de ecluze. Barajul principal din zona canalului asigură punerea în funcțiune a unei mari hidrocentrale care are o putere instalată de 1800 Mw.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ History of the Saint Lawrence Seaway”. Infrastructure Canada. www.infrastructure.gc.ca. Arhivat din original la 25 iunie 2008. http://web.archive.org/web/20080625044719/http://www.infrastructure.gc.ca/research-recherche/result/alt_formats/pdf/hm05_e.pdf. Accesat la 27 martie 2010. 
  2. ^ Great Lakes St. Lawrence Seaway System Map, accessed 2009-07-05
  3. ^ Neguț, Silviu și Nicolae, Ion: Superlative geografice, Editura Ion Creangă, București 1978, pag. 281.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Seaway Handbook issued by the St. Lawrence Seaway Management Corporation, (Head Office, 202 Pitt Street, Cornwall, Ontario, Canada K6J 3P7) 2006.
  • Willoughby, William R. (1961). The St. Lawrence Waterway: A Study in Politics and Diplomacy. Madison, University of Wisconsin Press  (Worldcat link: [1])
  • Macfarlane, Daniel. To the Heart of the Continent: Canada and the Negotiation of the St. Lawrence Seaway and Power Project. PhD dissertation, University of Ottawa, 2010.

Legături externe[modificare | modificare sursă]