Arborophila ardens
| Arborophila ardens | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Galliformes |
| Familie: | Phasianidae |
| Gen: | Arborophila(d) |
| Specie: | A. ardens |
| Nume binomial | |
| Arborophila ardens (Styan(d), 1892)[2] | |
Modifică text  |
|
Arborophila ardens este o specie de păsări din familia Phasianidae. Este endemică în Insula Hainan, China. Habitatele sale naturale sunt pădurile primare veșnic verzi. Este amenințată de pierderea habitatului și a fost clasificată ca specie vulnerabilă de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.
Taxonomie[modificare | modificare sursă]
Această specie a fost descrisă de Styan(d) în anul 1892.[3] Este monotipică.[4]
Descriere[modificare | modificare sursă]
O astfel de pasăre are lungimea de 26–28 cm. Masculul cântărește aproximativ 300 g, iar femela cântărește aproximativ 237 g.[4] Capul este negricios și există o pată albă pe acoperitoarele urechilor[5] și un superciliu albicios. Coroana și ceafa sunt maro închis, cu pete negre. Părțile superioare sunt maro-măslinii și au solzi negri. Gâtul și părțile laterale ale gâtului sunt negricioase, iar în jurul părții inferioare a gâtului există un guler portocaliu. Părțile inferioare sunt cenușii, iar partea centrală a burții este de o nuanță de galben-maroniu. Aripile sunt maro-cenușii. Ciocul este negru, ochii sunt căprui, iar picioarele sunt de culoare roșiatică monotonă. Femela este mai mică și mai puțin deschisă la culoare decât masculul.[4]
Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]
Arborophila ardens este endemică în Hainan, deși există raportări nedovedite din Guangxi. Habitatul său este alcătuit din păduri primare veșnic verzi care sunt de foioase cu frunze late sau mixte, de conifere și foioase cu frunze late. Se găsește la altitudini de 600–1.600 m. Apare și în pădurile care s-au recuperat din exploatare forestieră.[1]
Comportament și ecologie[modificare | modificare sursă]
Există puține informații despre comportamentul acestei păsări. E posibil să se comporte ca și alte specii din genul său(d). Au fost observate păsări singure, perechi și stoluri. Mănâncă melci și semințe.[4] Sunetul de chemare al său este format din două note repetate, incluzând ju-gu ju-gu ju-gu.[5] Uneori, o a doua pasăre dă note singure rapide.[4]
Stare de conservare[modificare | modificare sursă]
Populația a fost estimată la 2.600–3.500 de păsări mature, dar poate fi mai mare, deoarece au fost descoperite noi populații în anul 2002 până în anul 2005. Probabil că a existat o scădere rapidă a numărului de specimene din cauza pierderii habitatului. Din 2002 au fost descoperite noi populații și au fost protejate mai multe păduri, așa că este posibil ca scăderea să fi încetinit. Specia este amenințată de tăierea pădurilor pentru cherestea și agricultură și de vânătoarea ilegală. Schimbările climatice ar putea fi, de asemenea, o amenințare. Din cauza populației sale mici care este și în scădere și a arealului său mic, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat specia Arborophila ardens drept specie vulnerabilă. În China, Arborophila ardens este o specie protejată la nivel național. Din cei 660 km² de habitat adecvat, 410 km² se află în rezervații naturale, cum ar fi Rezervația Națională Națională Hainan Bawangling, Jianfengling, Wuzhishan, Diaoluoshan Limushan și Nanweiling.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c BirdLife International. „Arborophila ardens”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Downloaded on 01 November 2021.
- ^ Styan, W.F. (). „[fără titlu]”. Bulletin of the British Ornithologists' Club. 1 (2): 6.
- ^ Gill, F.; Donsker, D. (ed.). „Pheasants, partridges & francolins”. IOC World Bird List Version 7.2. Accesat în .
- ^ a b c d e Madge, Steve; McGowan, Phil (). Pheasants, Partridges & Grouse: Including buttonquails, sandgrouse and allies. Bloomsbury. p. 259. ISBN 9781408135655.
- ^ a b MacKinnon, John; Phillipps, Karen (). A Field Guide to the Birds of China. Oxford University Press. pp. 40–41. ISBN 9780198549406.