Anemone
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Gen Anemone | |||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică după Anca Sârbu, 1999 |
|||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||
Anemone este un gen de plante care cuprinde aproximativ 120 de specii de flori, din familia Ranunculaceae.
Anemonele au o arie largă de răspândire în emisfera nordică, dar pot fi întâlnite şi în zonele răcoroase sau în pădurile din emisfera sudică. Sunt înrudite cu genurile Pulsatilla si Hepatica, de aceea unii botanişti le includ în genul Anemone.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Denumirea anemone derivă din cuvântul grecesc anemos (Άνεμος), care înseamnă vânt. În mitologia greacă, anemonele rosii (A. coronaria) simbolizează picaturile sângelui vărsat de Adonis la moartea sa.
[modifică] Caracteristici morfologice şi însuşiri fiziologice
Anemonele sunt plante erbacee, perene cu frunze radicale şi cu flori mari, asemănătoare macului, de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara. Creşte in flora spontană sau cultivată ca plantă decorativă.
Din multiudinea speciilor de anemone, cea mai cunoscută este A. coronaria. A. coronaria este o plantă tuberculată care are o rozetă de frunze peţiolate de culoare verde intens, asemănătoare frunzelor de pătrunjel, tulpinile lungi de 15 -20 cm au în vârf o floare mare de diverse culori şi cu multe stamine. Culorile cel mai des intalnite sunt: roşu, albastru, roz, violet sau alb. Există de asemenea varietăţi cu floarea dublă, ale căror stamine din centru au fost înlocuite de un smoc de petale înguste.
[modifică] Specii
Genul Anemone cuprinde aproximativ 120 de specii printre care:
[modifică] Cultura anemonelor
Pot fi înmulţite uşor prin seminţe sau prin diviziunea rădăcinilor tuberculi. Planta are nevoie de sol reavăn, bogat în humus şi drenat, şi este sensibilă la exces de umezeală şi la temperaturi scăzute. Coloritul este favorizat prin expunerea la soare. Cultura se infiinţeaza toamna sau primăvara devreme, în februarie - martie. Înfloresc în perioada mai – iunie. În luna iulie planta intră în repaus, frunzele se usucă şi atunci se scot tuberculii din pământ, iar depopzitarea se face în încăperi uscate şi răcoroase. Ca plante tăiate au o durată de viaţă relativ scurtă, datorita intoleranţei la căldură. De asemenea, de evitat este amestecul cu narcise, deoarece substanţele eliminate de narcise sunt dăunătoare anemonelor. Speciile de anemone sunt uneori atacate de omizi. Frecvent la anemone apar pătarea frunzelor şi făinarea.
[modifică] Utilizare
Decorativ Adaugă un plus de graţie şi frumuseţe aranjamentelor florale de primăvară, datorită culorilor vibrante.
Artă Sursă de inspiraţie pentru pictorul Ştefan Luchian (1868-1916), anemonele au fost imortalizate în una dintre capodoperele sale, Anemone (1908) - Galeria Naţională, Bucureşti.
[modifică] Imagini
 Anemone roşu |
 Anemone albastru |
 Anemone roz |
 Anemone alb |
[modifică] Clasificarea ştiinţifică după mai multe surse
| Cu verde |
|
| Cu rşou |
|
[modifică] Bibliografie
- Sârbu Anca, Biologie vegetală. Note de curs, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999 (doar pentru Cutia taxonomică)
- Milea Preda, Dicţionar dendrofloricol, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti - 1989
[modifică] Legături externe
 |
Acest articol despre botanică este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
