Andrei Glavina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Andrei Glavina a fost un învăţat istroromân. Era originar din satul Şuşnieviţa.

Profesorul ieşean Theodor Burada, venit in Istria să le studieze limba, îl încurajează pe tânărul Andrei Glavina să vină în România, unde i se oferise o bursă. După studii la Iaşi şi la Blaj, Glavina se intoarce acasă, reuneşte toate satele de istro-români de la sud de Monte Maggiore intr-o singura comună, Valdarsa (Şuşneviţa), şi înfiinţează în 1921 prima (şi, din păcate, ultima) şcoală cu predare in limba locală. Din păcate, soarta este nemiloasă cu dânsul. Slăbit de eforturile pentru înfiinţarea noii comune şi deschiderea şcolii româneşti şi mai cu seamă de continuele şicane ale societăţii slave "Sfinţii Ciril şi Metodiu" - care în 1887, 1888 şi 1904 s-a opus deschiderii de şcoli româneşti, petiţionate de locuitori, la Suşnieviţa şi Jeiăn, impunând şcoala slavă -, bolnav de tuberculoză, Andrei Glavina se stinge din viaţă în februarie 1925, la numai 43 de ani. Astfel, şcoala românească de la Suşnieviţa (Valdarsa), care a funcţionat doar patru ani, îşi încetează existenţa, din cauza lipsei unui învăţător român.

Este autorul primelor lucrări în dialectul istroromânilor, pledând pentru păstrarea identităţii etnice şi recunoaşterea acesteia. Lui i se datorează numeroasele mărturii cu privire la situaţia acestei ramuri apusene a românismului şi la procesul de deznaţionalizare la care era supusa. A compus de asemenea Imnul Istroromânilor. Andrea Glavina a fost supranumit apostolul istroromânilor. A publicat în 1905 Calendarul românilor din Istria, în care a adăugat diverse proverbe şi zicale istroromâne.

În Italia există actualmente Asociaţia culturală "Andrei Glavina".

Imnul Istro-românilor

Roma, Roma i mama noastră

noi Romani rămânem

Romania i sara noastră

tot un sang-avem

nu suntem siguri pe lume

si'nea avem fraţi

Italiani cu mare lume

mâna cu noi daţi

ca să fim frate şi frate

cum a dat Dumnezeu

să trăim până la moarte

eu şi tu şi tu şi eu.