Alfabetul etrusc
| Alfabetul etrusc |
|
Tăblița Marsiliana abecedarium, circa 700 î.Hr.: ABGDEVZHΘIKLMNΞOPŚQRSTUXΦΨ, de la dreapta la stânga |
|
| Tip | Alfabet |
|---|---|
| Limbi | Limbi italice, Etruscă, Raetică |
| Perioada de timp | din secolul VIII-lea până în Secolul I î.Hr. |
| Parent systems |
Alfabetul fenician
|
| Sisteme-copil | Alfabetul latin, Alfabetul runic |
| Sisteme-surori | Alfabetele anatoliene |
| ISO 15924 | Ital |
| Unicode | U+10300–U+1032F |
| Notă: Această pagină poate conține simboluri fonetice AFI. | |
Alfabetul etrusc sau Scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos.
Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet.
Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.