Alef

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alef

א (Alef, אלף) este prima literă a alfabetului ebraic. Are valoarea numerică 1.

Semnul alef este reprezentarea grafică a unei vite, alef fiind cuvântul semitic pentru "bou", "vită" (în arabă ʾalif, vezi alfabetul arab).

Alef este înrudit cu semnul alfa al scrierii greceşti (originea este comună, în alfabetul fenician).

[modifică] Exemplu

אדם Adam "om" (transliterat adm, de la stânga la dreapta), înrudit cu אדמה admah "pământ".

[modifică] În matematică

În matematică litera א este folosită pentru numere cardinale infinite introduse de Georg Cantor. Numărul cardinal al mulţimii numerelor naturale N (sau $\mathbb{N}$ ), precum şi al mulţimii numerelor fracţionale Q (sau $\mathbb{Q}$ ), este $\aleph_0$ , numărul cardinal al mulţimii numerelor reale R (sau $\mathbb{R}$ ) este $\mathfrak{c} = \aleph_1$ [1], iar ulterioarele ( $\aleph_2$ , $\aleph_3$ , ...) pot fi obţinute recursiv.