Albastru de Berlin

Albastru de Berlin
Identificare
Număr CAS	14038-43-8
Informații generale
Nume	Albastru de Berlin
Alte denumiri	hexacianoferat de fier, Albastru de Prusia, Albastru de Paris
Formula chimică	Fe7N18C18
Aspect	pulbere albastră
Masă moleculară	859,23 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,9 g/cm3
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	>140 °C (se descompune)
Punct de fierbere	?
Solubilitate	greu solubil în apă
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Hazard
Clasificare EU
Simbol hazard
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Albastru de Berlin („Albastru de Paris”, „ferocianură”) este un pigment mineral de culoare albastru intens. Este primul colorant obținut pe cale sintetică, obținut în trecut din vivianit. Raportul molar dintre ionii de fier și ionii de hexacianoferat de potasiu sunt în proporție de 1 : 1.

K[Fe^IIIFe^II(CN)₆]

• la adăugare de oxid de fier la hexacianoferatul de potasiu se obține un precipitat insolubil de culoare albastră (albastru de Berlin):

Fe^III[Fe^IIIFe^II(CN)₆]₃ · 14–16 H₂O

Utilizare

Cea mai largă utilizare, datorită granulației fine a albastrului de Berlin, este obținerea diferitelor nuanțe de culoare, în acuarele, vopsele cu ulei, tipografie, în vopsirea pereților nu este folosit datorită schimbării culorii în brun.

In medicină este folososit în tratamentul unor intoxicații cu metale ca cesiu și taliu sau la decontaminarea radioactivă a unor unor obiecte.

Obținere

In anul 1704 a fost descoperit în laborator printr-o întâmplare de chimistul german Heinrich Diesbach, împreună cu colegul său Johann Konrad Dippel. Cei doi au produs pigmentul într-o fabrică de coloranți din Paris, numindu-l „Albastru de Paris”, acesta fiind ulterior redenumit „Albastru de Berlin” în romanul „Frau Jenny Treibel” de Theodor Fontanes.