Albastru de Berlin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Albastru de Berlin
Prussian blue.jpg
Nume IUPAC
Alte denumiri hexacianoferat de fier, Albastru de Prusia, Albastru de Paris
Identificare
Număr CAS 14038-43-8
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică Fe7N18C18
Aspect pulbere albastră
Masă molară 859,23 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,9 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire >140 °C (se descompune)
Punct de fierbere
Solubilitate greu solubil în apă
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Albastru de Berlin („Albastru de Paris”, „ferocianură”), sau Albastru de Prusia, este un pigment mineral de culoare albastru intens. Este primul colorant obținut pe cale sintetică, obținut în trecut din vivianit. Raportul molar dintre ionii de fier și ionii de hexacianoferat de potasiu este în proporție de 1 : 1.

K[FeIIIFeII(CN)6]
  • la adăugare de oxid de fier la hexacianoferatul de potasiu se obține un precipitat insolubil de culoare albastră (albastru de Berlin):
FeIII[FeIIIFeII(CN)6]3 · 14–16 H2O

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Cea mai largă utilizare, datorită granulației fine a albastrului de Berlin, este obținerea diferitelor nuanțe de culoare, în acuarele, vopsele cu ulei și tipografie. În vopsirea pereților nu este folosit datorită schimbării culorii în brun.

In medicină este folososit în tratamentul unor intoxicații cu metale ca cesiu și taliu sau la decontaminarea radioactivă a unor unor obiecte.

Obținere[modificare | modificare sursă]

In anul 1704 a fost descoperit în laborator printr-o întâmplare de chimistul german Heinrich Diesbach, împreună cu colegul său Johann Konrad Dippel. Cei doi au produs pigmentul într-o fabrică de coloranți din Paris, numindu-l „Albastru de Paris”, acesta fiind ulterior redenumit „Albastru de Berlin” în romanul „Frau Jenny Treibel” de Theodor Fontanes.