Ferocianură de potasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Ferocianură de potasiu (dezambiguizare).
Ferocianura de potasiu
Structură
K4[Fe(CN)6]
Date generale
Nume Ferocianură de potasiu
alte denumiri
formula chimică K4[Fe(CN)6]
nr. CAS 13943-58-3 YesY, (anhydrous)

14459-95-1 (trihydrate)

aspect galben, granule cristaline
Proprietăți
masa molară 368.35 g/mol (anhydrous)

422.388 g/mol (trihydrate)

stare de agregare solidă
densitate 1,85 g·cm−3
punct de topire 69 °C
punct de fierbere 400
presiune vapori  ?
solubilitate solubil în apă (28 g·l−1 la 25 °C)
Hazard T.svg Hazard N.svg
Toxic - Dăunător organismului prin acumulare în timp
R- și S-text R: 32/52/53
S: 50(B)-61
MAK 5 mg·m−3
Dacă nu sunt alte indicații atunci
se ține cont de prevederile Standard.

Ferocianura de potasiu sau E536 este clasificată ca fiind o sare neutră. Ferocianura de potasiu este un agent de separare, stabilizator, artificial care are diverse utilizări. Este din ce în ce mai întâlnit în alimentație, prin introducerea sa în sarea iodată ca antiaglomerant. Ferocianura de potasiu este un aditiv interzis în Anglia, dar este admis în România[1]. La peste 100 °C se descompune și se formează cianura de potasiu și clorura de fier[2]. Se mai utilizează în cleierea albastră a vinurilor.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Ionul [Fe(CN)6] este stabil astfel încât ferocianura nu este toxică. De aceea poate servi ca antidot în intoxicațiile cu cupru și fier.

Toxicitate[modificare | modificare sursă]

Ferocianura de potasiu în sine este doar ușor toxică[3], adăugând acid pentru soluția apoasă a emisiilor de gaze toxice de cianură de hidrogen. Deși nu este mutagenă, aceasta poate provoca iritații, dacă este ingerată, inhalată sau în cazul în care vine în contact cu pielea[4]. Cea mai bună soluție în aceste situații este de a muta victima la aer curat sau spălarea zonei afectate cu apă din abundență. Cauzează prejudicii în mediile apoase și este deosebit de toxică pentru organismele acvatice. Doza letală (LD50) la șobolani este de 6,4g / kg.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

E536 este din ce în ce mai întâlnit în alimentație, prin introducerea sa în sarea iodată ca antiaglomerant alături de E535.

Controverse[modificare | modificare sursă]

Se consideră că nu este deosebit de toxic potrivit unor cercetări care studiază influența separată a fiecărei substanțe asupra organismului uman, dar nu se cunosc (sau se ignoră cu rea intenție potrivit teoreticienilor conspirației) efectele cumulate ale tuturor substanțelor introduse în alimente asupra organismului. Efectele adverse ale aditivului alimentar E536 (și celelalte) cresc odată cu cantitatea și regularitatea cu care sunt introduse în organism, așadar ele sunt toxice în cantități mari, cantități mari care oricum se acumulează pentru că sarea iodată este din ce în ce mai frecventă în majoritatea produselor alimentare[5].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.ecomagazin.ro/ce-trebuie-sa-stim-despre-aditivii-alimentari/
  2. ^ E536
  3. ^ JT Baker, Inc. (2006-02-13). "Potassium ferrocyanide MSDS". http://www.jtbaker.com/msds/englishhtml/p5763.htm. Retrieved 2009-04-30
  4. ^ Nishioka H (June 1975). "Mutagenic activities of metal compounds in bacteria". Mutation Research 31 (3): 185–9. PMID 805366.
  5. ^ HG nr. 568/2002, republicata 2009, privind iodarea universală

Legături externe[modificare | modificare sursă]