Adalbert de Italia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Adalbert (n. cca. 936–d. 30 aprilie 971, Autun) a fost marchiz de Ivrea și a îndeplinit funcția de rege al Italiei în comun cu tatăl său între 950 și 961.

Viața[modificare | modificare sursă]

Adalbert a fost fiul markgrafului Berengar de Ivrea cu Willa de Toscana.[1] În 950, atât el cât și tatăl său au fost încoronați ca regi ai Italiei, în urma morții lui Lothar de Arles.[2] Tatăl său a încercat să o forțeze pe Adelaida, văduva lui Lothar, să se căsătorească cu Adalbert, astfel încât să îi întărească pretențiile regale. Atunci când Adelaida a refuzat și a fugit, ea a fost prinsă și închisă vreme de 4 luni la Como.[3]

În 951, regele Otto "cel Mare" al Germaniei a invadat Italia și a salvat-o pe Adelaida, luând-o apoi în căsătorie.[4] Otto i-a silit pe Berengar și pe Adalbert să îi presteze omagiu pentru regatul lor în 952. În 953, Adalbert a început să îl asedieze pe contele Adalbert Azzo de Canossa, în castelul acestuia din Canossa, unde Adelaida se refugiase cu doi ani în urmă. În 957, ducele Liudolf de Suabia, a invadat Lombardia și a provocat fuga lui Berengar, deși Adalbert adunase o puternică armată la Verona. El a fost înfrânt, însă Liudolf a murit prematur, iar armata sa s-a retras.

În 960, Adalbert s-a alăturat tatălui său în atacarea papei Ioan al XII-lea. Otto a intervenit la solicitarea suveranului pontif și i-a înfrânt pe cei doi co-regi, după care s-a încoronat ca împărat.[5] Dat fiind că Otto l-a alungat din Italia, Adalbert a găsit refugiu în Burgundia.[5] De acolo, a fugit în Corsica. Când a revenit, a efectuat o tentativă de a cuceri Pavia, capitala Italiei de atunci, însă a fost înfrânt de o altă armată invadatoare din Suabia, de această dată sub comanda ducelui Burchard al III-lea. Doar interpunerea fraților săi Conrad și Guy, care a murit în luptă, l-au salvat de la o luptă de dinainte pierdută. Negocierile lui Adalbert cu bizantinii au eșuat, drept pentru care el s-a retras împreună cu soția sa Gerberga în Burgundia. Adalbert a murit la Autun în 971.[1]

Familia[modificare | modificare sursă]

Adalbert a fost căsătorit în jurul anului 956 cu Gerberga, contesă de Mâcon,[1] cu care a avut un fiu:

Rămasă văduvă după moartea lui Adalbert, Gerberga s-a recăsătorit cu ducele Otto-Henric de Burgundia.[1] Henric I l-a adoptat pe fiul să vitreg Otto-Guillaume, pe care l-a numit conte de Burgundia și care a devenit astfel întemeietorul comitatului de Burgundia.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, J. A. Stargardt, 1984, Tafel 59.
  2. ^ Eleanor Shipley Duckett, Death and Life in the Tenth Century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 70.
  3. ^ Eleanor Shipley Duckett, Death and Life in the Tenth Century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 71.
  4. ^ Roger Collins, Early Medieval Europe, 300–1000, ediția a doua, New York, St. Martin's Press, 1999, p. 400.
  5. ^ a b c Constance Brittain Bouchard, Sword, Miter, and Cloister; Nobility and the Church in Burgundy, 980-1198, Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 2009, p. 33.