Otto-Henric de Burgundia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Henric I (de asemenea, Otto-Henric; supranumit "cel Mare") (n. 946–d. 1002) a fost conte de Nevers și duce de Burgundia de la 965 până la moarte.

Viața[modificare | modificare sursă]

Otto-Henric a fost fiul mai mic al lui Hugo cel Mare, conte de Paris, cu Hedwiga de Saxonia și astfel frate mai tânăr al regelui Franței Hugo Capet.[1] El a intrat în viața ecleziastică de la o vârstă fragedă și a fost cleric atunci când murea fratele său Otto, duce de Burgundia, la 22 februarie 965.[2] El a fost ales de către conții din Burgundia pentru a succeda fratelui său, primind cu această ocazie și numele de Henric. Cu toate acestea, Otto-Henric a deținut pentru sine doar trei comitate, vasalii săi având în posesie celelalte șase, ceea ce a compromis mizeul teritoriului stăpânit cândva de către ducele Richard "Justițiarul", decedat în 921.[3]

În 972, Otto-Henric s-a căsătorit cu Gerberga de Mâcon, văduva regelui Adalbert de Italia, markgraf de Ivrea[1] care se refugiase la Autun. Prin Gerberga, Otto-Henric a avut un fiu vitreg, Otto Guillaume. Itti-Henric s-a căsătorit pentru a doua oară cu Gersenda, fiica ducelui Guillaume al II-lea de Gasconia. Otto-Henric a murit fără a avea fii din partea de la primele sale două soții,[1] drept pentru care a fost succedat de fiul vitreg, Otto-Guillaume.[4] În războiul de succesiune care a urmat între aderenții lui Otto-Guillaume și cei ai regelui Robert al II-lea al Franței, cel din urmă a avut în cele din urmă câștig de cauză.[5]

Familia[modificare | modificare sursă]

Cu oa treia soție, Matilda de Chalon, Otto-Henric a avut o fiică:[1]

  • Aramburga (n. 999), căsătorită cu Dalmas de Sémur.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 10.
  2. ^ Jim Bradbury, The Capetians: Kings of France, 987-1328, Londra, New York, Hambledon Continuum, 2007, p. 42.
  3. ^ Jim Bradbury, The Capetians: Kings of France, 987-1328, Londra, New York, Hambledon Continuum, 2007, p. 62.
  4. ^ Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 59.
  5. ^ Constance Brittain Bouchard, Sword, Miter, and Cloister: Nobility and the Church in Burgundy, 980-1198, New York, Cornell University Press, 1987, p. 33.