Fitoestrogen: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
nou |
+ |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Fișier:Phytoestrogens2.png|miniatura|400px|dreapta|Structura generală a claselor majore de fitoestrogeni]] |
|||
Un '''fitoestrogen''' este un tip de [[xenoestrogen]] de origine vegetală care nu este generat în organism în cadrul sistemului endocrin. Fitoestrogenii sunt consumați prin alimentație.<ref name="lpi">{{cite web |date=October 2016 |title=Isoflavones |url=https://lpi.oregonstate.edu/mic/dietary-factors/phytochemicals/soy-isoflavones |access-date=6 August 2022 |publisher=Micronutrient Information Center, Linus Pauling Institute, Oregon State University, Corvallis}}</ref> Din punct de vedere chimic, sunt compuși nesteroidieni de origine vegetală care prezintă similitudine structurală cu [[estradiol]]ul (17-β-estradiol), având astfel capacitatea de a acționa asupra receptorilor estrogenici și având activitate estrogenică.<ref name= "Yil">{{cite book | last = Yildiz | first = Fatih | name-list-style = vanc | title = Phytoestrogens in Functional Foods| publisher = Taylor & Francis Ltd | year = 2005 |pages = 3–5, 210–211 | isbn = 978-1-57444-508-4 }}</ref> |
Un '''fitoestrogen''' este un tip de [[xenoestrogen]] de origine vegetală care nu este generat în organism în cadrul sistemului endocrin. Fitoestrogenii sunt consumați prin alimentație.<ref name="lpi">{{cite web |date=October 2016 |title=Isoflavones |url=https://lpi.oregonstate.edu/mic/dietary-factors/phytochemicals/soy-isoflavones |access-date=6 August 2022 |publisher=Micronutrient Information Center, Linus Pauling Institute, Oregon State University, Corvallis}}</ref> Din punct de vedere chimic, sunt compuși nesteroidieni de origine vegetală care prezintă similitudine structurală cu [[estradiol]]ul (17-β-estradiol), având astfel capacitatea de a acționa asupra receptorilor estrogenici și având activitate estrogenică.<ref name= "Yil">{{cite book | last = Yildiz | first = Fatih | name-list-style = vanc | title = Phytoestrogens in Functional Foods| publisher = Taylor & Francis Ltd | year = 2005 |pages = 3–5, 210–211 | isbn = 978-1-57444-508-4 }}</ref> |
||
Fitoestrogenii nu sunt [[nutrient|nutrienți]] esențiali, iar absența lor în dietă nu cauzează un deficit. Nu se cunoaște să aibă o funcție biologică normală la om.<ref name= "Yil"/> Surse vegetale de fitoestrogeni sunt: [[soia]], [[fasole]]a, [[orez]]ul, [[cafea]]ua, [[măr|merele]], etc. |
Fitoestrogenii nu sunt [[nutrient|nutrienți]] esențiali, iar absența lor în dietă nu cauzează un deficit. Nu se cunoaște să aibă o funcție biologică normală la om.<ref name= "Yil"/> Surse vegetale de fitoestrogeni sunt: [[soia]], [[fasole]]a, [[orez]]ul, [[cafea]]ua, [[măr|merele]], etc. |
||
==Structură== |
|||
Fitoestrogenii aparțin a trei grupe principale de compuși naturali estrogenici din plante: [[cumestan]]i, [[prenilflavonoide]] și [[izoflavonă|izoflavone]] (vezi figură).<ref name=lpi/> Cele mai cercetate și de interes sunt izoflavonele, regăsite în [[soia]] și [[trifoi]] (familia [[Fabaceae]]). O altă clasă este cea a [[lignan]]ilor, dar care nu sunt flavonoide.<ref name= "Yil"/> [[Micoestrogen]]ii au structuri și activitate similară, dar nu sunt de origine vegetală, ci fungică; de exemplu, sunt produși de specii de ''[[Fusarium]]'', comun pe cereale.<ref>{{cite journal | vauthors = Bennett GA, Shotwell OI | year = 1979 | title = Zearalenone in cereal grains | journal = J. Amer. Oil. Chemists Soc. | volume = 56 | issue = 9 | pages = 812–819 | doi = 10.1007/bf02909525 | s2cid = 39917693 | url = https://naldc-legacy.nal.usda.gov/naldc/download.xhtml?id=26065&content=PDF }}{{Dead link|date=October 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref><ref name="pmid2961013">{{cite journal | vauthors = Kuiper-Goodman T, Scott PM, Watanabe H | title = Risk assessment of the mycotoxin zearalenone | journal = Regul. Toxicol. Pharmacol. | volume = 7 | issue = 3 | pages = 253–306 | year = 1987 | pmid = 2961013 | doi = 10.1016/0273-2300(87)90037-7}}</ref><ref name="pmid17045381">{{cite journal | vauthors = Zinedine A, Soriano JM, Moltó JC, Mañes J | title = Review on the toxicity, occurrence, metabolism, detoxification, regulations and intake of zearalenone: an oestrogenic mycotoxin | journal = Food Chem. Toxicol. | volume = 45 | issue = 1 | pages = 1–18 | year = 2007 | pmid = 17045381 | doi = 10.1016/j.fct.2006.07.030 }}</ref> |
|||
== Note == |
== Note == |
||
Versiunea curentă din 24 iunie 2023 19:31
Un fitoestrogen este un tip de xenoestrogen de origine vegetală care nu este generat în organism în cadrul sistemului endocrin. Fitoestrogenii sunt consumați prin alimentație.[1] Din punct de vedere chimic, sunt compuși nesteroidieni de origine vegetală care prezintă similitudine structurală cu estradiolul (17-β-estradiol), având astfel capacitatea de a acționa asupra receptorilor estrogenici și având activitate estrogenică.[2]
Fitoestrogenii nu sunt nutrienți esențiali, iar absența lor în dietă nu cauzează un deficit. Nu se cunoaște să aibă o funcție biologică normală la om.[2] Surse vegetale de fitoestrogeni sunt: soia, fasolea, orezul, cafeaua, merele, etc.
Structură[modificare | modificare sursă]
Fitoestrogenii aparțin a trei grupe principale de compuși naturali estrogenici din plante: cumestani, prenilflavonoide și izoflavone (vezi figură).[1] Cele mai cercetate și de interes sunt izoflavonele, regăsite în soia și trifoi (familia Fabaceae). O altă clasă este cea a lignanilor, dar care nu sunt flavonoide.[2] Micoestrogenii au structuri și activitate similară, dar nu sunt de origine vegetală, ci fungică; de exemplu, sunt produși de specii de Fusarium, comun pe cereale.[3][4][5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Isoflavones”. Micronutrient Information Center, Linus Pauling Institute, Oregon State University, Corvallis. octombrie 2016. Accesat în .
- ^ a b c Yildiz, Fatih (). Phytoestrogens in Functional Foods. Taylor & Francis Ltd. pp. 3–5, 210–211. ISBN 978-1-57444-508-4.
- ^ Bennett GA, Shotwell OI (). „Zearalenone in cereal grains”. J. Amer. Oil. Chemists Soc. 56 (9): 812–819. doi:10.1007/bf02909525.[nefuncțională]
- ^ Kuiper-Goodman T, Scott PM, Watanabe H (). „Risk assessment of the mycotoxin zearalenone”. Regul. Toxicol. Pharmacol. 7 (3): 253–306. doi:10.1016/0273-2300(87)90037-7. PMID 2961013.
- ^ Zinedine A, Soriano JM, Moltó JC, Mañes J (). „Review on the toxicity, occurrence, metabolism, detoxification, regulations and intake of zearalenone: an oestrogenic mycotoxin”. Food Chem. Toxicol. 45 (1): 1–18. doi:10.1016/j.fct.2006.07.030. PMID 17045381.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
|
Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
