Corupție: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
tradus din en - Corupția in religie
→‎Corupția din diferite sectoare: tradus din eng - sectiune Metode
Linia 61: Linia 61:
În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton avansează teza că liderii de afaceri din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza [[evanghelia socială]] și s-ar concentra pe teme precum [[mântuire|mântuirea]] individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere. <ref>[[Kevin M. Kruse]], ''One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America'' (2015), p. 7.</ref>
În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton avansează teza că liderii de afaceri din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza [[evanghelia socială]] și s-ar concentra pe teme precum [[mântuire|mântuirea]] individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere. <ref>[[Kevin M. Kruse]], ''One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America'' (2015), p. 7.</ref>
{{Citat|Liderii de afaceri au lucrat mult timp la "comercializarea lor" prin însușirea religiei. Organizații precum Mobilizarea spirituală (Spiritual Mobilization) sau Fundația Libertăți (Freedoms Foundation) au legat capitalismul cu creștinismul și, în același timp, au asemănat statul social cu un păgânism lipsit de Dumnezeu. |Kevin M. Kruse |<ref>[[Kevin M. Kruse]], ''One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America'' (2015), p. 86.</ref> }}
{{Citat|Liderii de afaceri au lucrat mult timp la "comercializarea lor" prin însușirea religiei. Organizații precum Mobilizarea spirituală (Spiritual Mobilization) sau Fundația Libertăți (Freedoms Foundation) au legat capitalismul cu creștinismul și, în același timp, au asemănat statul social cu un păgânism lipsit de Dumnezeu. |Kevin M. Kruse |<ref>[[Kevin M. Kruse]], ''One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America'' (2015), p. 86.</ref> }}

== Metode ==

În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate concomitent, având obiective similare. <ref>{{cite web|title=United Nations Handbook on Practical Anti-Corruption Measures For Prosecutors and Investigators |url=http://www.unodc.org/pdf/corruption/publications_handbook_prosecutors.pdf |format=PDF|publisher=United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC)|accessdate=3 November 2012}}</ref>

=== Mita ===

Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în Orientul Mijlociu, de bacșiș. Mituirea este cea mai comună formă de corupție. Tipurile de favoruri oferite sunt diverse și includ bani, cadouri, favoruri sexuale, acțiuni ale companiei, divertisment, ocuparea forței de muncă sau beneficii politice. Scopul mituirii poate varia de la a oferi tratament preferențial unor persoane până la a trece cu vederea o crimă. <ref>
{{cite journal
|last= Wang
|first= Peng
|title= The rise of the Red Mafia in China: a case study of organised crime and corruption in Chongqing
|journal= Trends in Organized Crime
|year= 2013
|volume= 16
|issue= 1
|pages= 49–73
|doi= 10.1007/s12117-012-9179-8
}}
</ref>

Darea de mită poate sa fie parte dintr-un proces mult mai generalizat de corupție, fiind folosită adesea pentru a acoperi furturi sau fraude. Luarea de mită poate face mai mulți oficiali susceptibili la șantaj sau extorcare.

=== Delapidare, furt și fraudă ===

Delapidarea și furtul constau in însușirea sau folosirea ilegală de către un angajat a unor sume de bani aflate în gestiunea sau administrarea sa. Frauda poate implica și înșelăciune, pentru a convinge un proprietar sa își dea fondurile sau activele unor persoane neautorizate. Printre exemple se numără direcționarea greșită a fondurilor companiei în "societăți fantomă" (și apoi în buzunarele angajaților corupți), spălarea de bani ce provin din ajutoare externe, escrocherii și alte activități corupte.

=== Extorcare și șantaj ===

În timp ce mita reprezintă utilizarea de stimulente pozitive pentru scopuri corupte, șantajul se folosește de elemente negative precum amenințări. Aceste amenințări pot include amenințări cu violență sau cu închisoarea precum și expunerea secretelor unui individ sau crime anterioare.
Exemple de șantaj includ: o persoană influentă amenință să meargă la mass-media în cazul în care nu primesc tratament medical rapid (în detrimentul altor pacienți), amenințarea un funcționar public cu expunerea secretelor lui/ei în cazul în care nu votează într-un anumit mod sau pretinderea de sume de bani în schimbul menținerii unui secret.

=== Networking-ul în afaceri ===

Networking-ul în afaceri (din eng. Business networking) îl reprezintă acțiunile de socializare care au ca scop crearea de oportunități în afaceri, căutarea de parteneri de afaceri sau comunicarea unor informații. În procesul de căutare a unui loc de muncă, acest networking poate fi o modalitate eficientă de a obține un avantaj competitiv asupra altora. Ideea principală este de a cultiva relații personale cu eventuali angajatori care vor lua interview-uri sau decizii de angajare, în speranța că aceste afecțiuni personale vor influența deciziile viitoare de angajare. Networking-ul a fost descris ca fiind o încercare de a corupe procesele formale de angajare, care oferă tuturor candidaților în mod egal posibilitatea de a-și demonstra meritele. Networker-ul este acuzat de căutarea unor avantaje non-meritocratice față de alți candidați; Acest avantaj se bazează mai degrabă pe atașament personal decât pe o evaluare obiectivă a unui candidat. <ref>Ned Dobos, "Just What are you Trying to Pull? http://www.canberratimes.com.au/national/public-service/just-what-are-you-trying-to-pull-20130928-2ul2m.html</ref><ref>Ned Dobos, "Networking, Corruption, and Subversion", Journal of Business Ethics 2015, http://link.springer.com/article/10.1007/s10551-015-2853-4</ref>


== Limitarea fenomenului ==
== Limitarea fenomenului ==

Versiunea de la 23 decembrie 2016 12:04

Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.[1]

Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.

Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Printre cauzele care favorizează apariția corupției se regăsesc și: slăbirea autorității statului datorită ineficienței instituțiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoțită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituțional și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.

În Republica Moldova, Legea Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției definește corupția ca orice folosire ilegală de către o persoană cu statut public a funcției sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană contrar intereselor legitime ale societății și ale statului ori acordare ilegală a unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane.

Niveluri de corupție

Corupția poate avea loc la diferite scări. Există corupție care apare ca mici favoruri între un număr mic de persoane (mica corupție), corupția care afectează guvernul la scară largă (marea corupție), cât și corupția care face parte din structura de zi cu zi a societății (corupția sistemică), inclusiv corupția care permite existenta unor rețele de crimă organizată.

Mica corupție

Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere intereselor majorității indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupția unui cadru medical, a unui funcționar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitată în timp și spațiu.

Marea corupție

Prin marea corupție se înțelege corupția la nivel înalt a unui funcționar, demnitar, etc. Acest gen de corupție are ca și caracteristică principală efectul asupra întregului stat și a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupție se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toți contribuabilii.

Sistemul guvernamental din multe țări este împărțit în ramurile legislative, executive și judecătorești în încercarea de a furniza servicii independente care sunt mai puțin supuse marea corupție din cauza independenței lor unul față de celălalt.

Corupție sistemică

Corupția sistemică (sau corupția endemică) [2] este corupția pe care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi în contrast cu funcționari sau agenți care acționează corupt în mod individual în cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupția sistemică includ conflictele de interese, puterile discreționare, puterile monopoliste, lipsa de transparență, salariile mici și o cultură a impunității [3]. Printre actele specifice de corupție se numără luarea de mită, șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine regula, mai degrabă decât o excepție". [4] Oamenii de știință disting între corupția sistemică centralizată și descentralizată, în funcție de nivelul din stat sau din guvern la care are loc actul de corupție; în unele țări precum statele post-sovietice ambele tipuri au loc. [5]

Corupția din diferite sectoare

Corupția poate apărea în multe sectoare precum administrații publice, companii private sau chiar ONG-uri. Cu toate acestea, numai în instituțiile controlate în mod democratic, există un interes al publicului (proprietar) să dezvolte mecanisme interne de combatere a corupției.

Guvernul și sectorul public

Corupția din sectorul public include corupția proceselor politice, a agențiilor guvernamentale precum poliția cat și corupția procesul de alocare a fondurilor publice pentru contracte, subvenții și angajare.

Corupția politică

Corupția politică este abuzul de putere publică, de funcție sau de resurse ale oficialilor guvernamentali pentru câștig personal, pentru deturnare de fonduri, solicitare sau oferire de mită. De asemenea, este considerat corupție politică actul unor oficiali de a se menține în funcții prin schimbarea abuziva a unor legi. [6] Studiile sugerează că fenomenul corupției poate avea și consecințe sociale - cetățenii cărora li se cere mită sunt mai puțin probabili să se identifice cu țara sau regiunea lor de origine. [7]

Corupția din forțele de poliție

Corupția din organele de poliție reprezinta un abuz de funcție pentru obținerea de beneficii financiare, câștiguri personale sau avansare în carieră. Aceste abuzuri pot urmării blocarea unei anchete sau un arest selectiv. O formă comună de corupție a poliției este solicitarea sau acceptarea mitei pentru a nu raporta rețele de traficanți de persoane, droguri sau alte activități ilegale. Un alt exemplu îl reprezintă încălcarea de către agenți de poliție a codul de conduită, în scopul de a asigura condamnări pentru anumiți suspecți - inclusiv prin utilizarea probelor falsificate. Mai rar, anumiți ofițeri de poliție pot participa ei înșiși în rețele de crimă organizată. În cele mai multe orașe există departamente speciale pentru a investiga corupția internă a poliției sau greșelile de anchetare.

Corupția judiciară

Corupția judiciară se referă la abateri ale judecătorilor legate de corupție, prin primirea sau darea de mită, condamnarea necorespunzătoare a criminalilor condamnați sau judecarea argumentelor în mod părtinitor. Corupția guvernamentală a justiției este prezentă în multe țări în curs de dezvoltare, deoarece bugetul este aproape complet controlat de către executiv. Acesta din urmă subminează separarea puterilor în stat, deoarece creează sistemului judiciar o dependență financiară critică. Buna distribuire națională a cheltuielilor guvernamentale privind sistemul judiciar este subiectul economiei constituționale. Corupția din sistemul judiciar poate fi folosită de guvernul de la putere și pentru a oprima partidele de opoziție în detrimentul cetățenilor.

Este important să se facă distincție între două metode de corupție a sistemului judiciar: guvernul (prin planificări bugetare și diverse privilegii) și mediul privat. [8] Corupția din mediul judiciar poate fi dificil de eradicat complet, chiar și în țările dezvoltate. [9]

Corupția din sistemul educațional

Corupția în sistemul de educație este un fenomen la nivel mondial. Corupția în sistemul de admitere la universități este considerată în mod tradițional ca fiind una dintre zonele cele mai corupte din sectorul educației. [10] Încercări recente în unele țări precum Rusia și Ucraina de combatere a corupției educaționale, prin eliminarea examenelor de admitere universitare și introducerea testelor computerizate gradate și standardizate au eșuat în mare măsură. [11] Unele regimuri autoritare încurajează corupția și controlează politic instituțiile de învățământ, în special în timpul campaniei electorale.

În unele țări, precum anumite țări din Europa de Est și din Asia, corupția apare frecvent în universități. [12] Acest lucru poate include luarea de mită pentru a ocoli procedurile birocratice, trecerea examenelor sau mărirea notelor.[12][13] Dorința de a se angaja în actul de corupție scade dacă indivizii percep mita ca pe o încălcare a normelor sociale și dacă se tem de sancțiuni precum pierderea funcției. [13]

Corupția în religie

Istoria religiei cuprinde numeroase exemple de lideri religioși care atrag atenția asupra corupției care din practicile religioase și instituțiile din timpul lor. Profeții evrei Isaia și Amos critică consiliul rabinic al Iudeii Antice pentru că nu se ridica până la idealurile torei (cărțile sfinte ale lui Moise). [43] În 1517 Martin Luther acuză Biserica Catolică de corupție la scară largă, inclusiv datorita vânzării de indulgențe. [14]

În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton avansează teza că liderii de afaceri din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza evanghelia socială și s-ar concentra pe teme precum mântuirea individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere. [15]

„Liderii de afaceri au lucrat mult timp la "comercializarea lor" prin însușirea religiei. Organizații precum Mobilizarea spirituală (Spiritual Mobilization) sau Fundația Libertăți (Freedoms Foundation) au legat capitalismul cu creștinismul și, în același timp, au asemănat statul social cu un păgânism lipsit de Dumnezeu. ”
—Kevin M. Kruse , [16]

Metode

În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate concomitent, având obiective similare. [17]

Mita

Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în Orientul Mijlociu, de bacșiș. Mituirea este cea mai comună formă de corupție. Tipurile de favoruri oferite sunt diverse și includ bani, cadouri, favoruri sexuale, acțiuni ale companiei, divertisment, ocuparea forței de muncă sau beneficii politice. Scopul mituirii poate varia de la a oferi tratament preferențial unor persoane până la a trece cu vederea o crimă. [18]

Darea de mită poate sa fie parte dintr-un proces mult mai generalizat de corupție, fiind folosită adesea pentru a acoperi furturi sau fraude. Luarea de mită poate face mai mulți oficiali susceptibili la șantaj sau extorcare.

Delapidare, furt și fraudă

Delapidarea și furtul constau in însușirea sau folosirea ilegală de către un angajat a unor sume de bani aflate în gestiunea sau administrarea sa. Frauda poate implica și înșelăciune, pentru a convinge un proprietar sa își dea fondurile sau activele unor persoane neautorizate. Printre exemple se numără direcționarea greșită a fondurilor companiei în "societăți fantomă" (și apoi în buzunarele angajaților corupți), spălarea de bani ce provin din ajutoare externe, escrocherii și alte activități corupte.

Extorcare și șantaj

În timp ce mita reprezintă utilizarea de stimulente pozitive pentru scopuri corupte, șantajul se folosește de elemente negative precum amenințări. Aceste amenințări pot include amenințări cu violență sau cu închisoarea precum și expunerea secretelor unui individ sau crime anterioare. Exemple de șantaj includ: o persoană influentă amenință să meargă la mass-media în cazul în care nu primesc tratament medical rapid (în detrimentul altor pacienți), amenințarea un funcționar public cu expunerea secretelor lui/ei în cazul în care nu votează într-un anumit mod sau pretinderea de sume de bani în schimbul menținerii unui secret.

Networking-ul în afaceri

Networking-ul în afaceri (din eng. Business networking) îl reprezintă acțiunile de socializare care au ca scop crearea de oportunități în afaceri, căutarea de parteneri de afaceri sau comunicarea unor informații. În procesul de căutare a unui loc de muncă, acest networking poate fi o modalitate eficientă de a obține un avantaj competitiv asupra altora. Ideea principală este de a cultiva relații personale cu eventuali angajatori care vor lua interview-uri sau decizii de angajare, în speranța că aceste afecțiuni personale vor influența deciziile viitoare de angajare. Networking-ul a fost descris ca fiind o încercare de a corupe procesele formale de angajare, care oferă tuturor candidaților în mod egal posibilitatea de a-și demonstra meritele. Networker-ul este acuzat de căutarea unor avantaje non-meritocratice față de alți candidați; Acest avantaj se bazează mai degrabă pe atașament personal decât pe o evaluare obiectivă a unui candidat. [19][20]

Limitarea fenomenului

Fenomenul corupție nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare. Corupția este întâlnită atât în societățile democratice cât și în cele totalitare. Deși există o oarecare tendință de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupția, realitatea este că într-un astfel de regim corupția este parțial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.[1]

Limitarea fenomenului corupției, stoparea totală a fenomenului este considerată utopică, poate fi obținută prin mecanismul costurilor. Aceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii și au ca idee centrală indezirabilitatea efectuării unor fapte reprobabile datorită costurilor mari pe care trebuie să lă plătească un individ sau grup de indivizi atunci când faptele acestora sunt descoperite. Accentuând această idee, legiuitorul, din dorința de a descuraja un astfel de comportament, a definit corupția printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Corupția în România

Articol principal: Corupția în România.
Manifestaţie împotriva corupţiei din Justiţie în anul 2009

Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție menționează trei categorii de infracțiuni, anume:

a) infracțiuni de corupție: luarea și darea de mită, traficul de influență, primirea de foloase necuvenite;

b) infracțiuni asimilate celor de corupție: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă inclusiv în cadrul acțiunii de executare silită, reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcții de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obține foloase necuvenite etc.;

c) infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție: tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni de corupție sau asimilate; spălarea banilor; abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri; traficul de persoane ș.a.

Legislația europeană

Conform legislatiei comunitare, statele membre iau măsurile necesare pentru ca actele menționate în continuare, săvârșite cu intenție în cadrul activităților profesionale, să fie considerate infracțiuni:[21]

  • (a) faptul de a promite, de a oferi sau de a da, direct sau prin intermediul unui terț, unei persoane care exercită o funcție de conducere sau o activitate de orice fel pentru o entitate din sectorul privat, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau pentru o terță persoană, cu scopul ca această persoană să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale;
  • (b) faptul că o persoană, în exercitarea unei funcții de conducere sau a unei activități, sub orice formă, pentru o entitate din sectorul privat, solicită sau primește, direct sau prin intermediarul unui terț, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau pentru o terță persoană, sau faptul de a accepta promiterea unui asemenea avantaj cu scopul de a îndeplini sau de a se abține de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale.

Vezi și

Referințe

  1. ^ Larousse - Dominique Colas: Dicționar de gândire politică. Univers enciclopedic 2003, p. 71, ISBN 973-637-011-9
  1. ^ Glosar de termeni utilizați în materia controlului financiar
  2. ^ „Glossary”. U4 Anti-Corruption Resource Centre. Accesat în . 
  3. ^ Lorena Alcazar, Raul Andrade (). Diagnosis corruption. pp. 135–136. ISBN 978-1-931003-11-7. 
  4. ^ Znoj, Heinzpeter (). „Deep Corruption in Indonesia: Discourses, Practices, Histories”. În Monique Nuijten, Gerhard Anders. Corruption and the secret of law: a legal anthropological perspective. Ashgate. pp. 53–54. ISBN 978-0-7546-7682-9. 
  5. ^ Legvold, Robert (). „Corruption, the Criminalized State, and Post-Soviet Transitions”. În Robert I. Rotberg. Corruption, global security, and world orde. Brookings Institution. p. 197. ISBN 978-0-8157-0329-7. 
  6. ^ „SOS, Missouri – State Archives Publications”. Sos.mo.gov. Accesat în . 
  7. ^ Hamilton, A.; Hudson, J. (). „Bribery and Identity: Evidence from Sudan” (PDF). Bath Economic Research Papers, No 21/14. 
  8. ^ Barenboim, Peter (octombrie 2009). Defining the rules. Issue 90. The European Lawyer. 
  9. ^ Pahis, Stratos (). „Corruption in Our Courts: What It Looks Like and Where It Is Hidden”. The Yale Law Journal. 118. Accesat în . 
  10. ^ Osipian, Ararat. (2013). Recruitment and Admissions: Fostering Transparency on the Path to Higher Education. In Transparency International: Global Corruption Report: Education (pp. 148–54). New York: Routledge, 536 p.
  11. ^ Osipian, Ararat. (2015). Global and Local: Standardized Testing and Corruption in Admissions to Ukrainian Universities. In Carolyn A. Brown (Ed.). Globalisation, International Education Policy, and Local Policy Formation (pp. 215–34). New York: Springer.
  12. ^ a b Heyneman, S. P., Anderson, K. H. and Nuraliyeva, N. (2008). The cost of corruption in higher education. Comparative Education Review, 51, 1–25.
  13. ^ a b Graeff, P., Sattler, S., Mehlkop, G. and Sauer, C. (2014). "Incentives and Inhibitors of Abusing Academic Positions: Analysing University Students’ Decisions about Bribing Academic Staff" In: European Sociological Review 30(2) 230–41.10.1093/esr/jct036
  14. ^ Vezi Cele_95_de_teze.
  15. ^ Kevin M. Kruse, One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America (2015), p. 7.
  16. ^ Kevin M. Kruse, One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America (2015), p. 86.
  17. ^ „United Nations Handbook on Practical Anti-Corruption Measures For Prosecutors and Investigators” (PDF). United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC). Accesat în . 
  18. ^ Wang, Peng (). „The rise of the Red Mafia in China: a case study of organised crime and corruption in Chongqing”. Trends in Organized Crime. 16 (1): 49–73. doi:10.1007/s12117-012-9179-8. 
  19. ^ Ned Dobos, "Just What are you Trying to Pull? http://www.canberratimes.com.au/national/public-service/just-what-are-you-trying-to-pull-20130928-2ul2m.html
  20. ^ Ned Dobos, "Networking, Corruption, and Subversion", Journal of Business Ethics 2015, http://link.springer.com/article/10.1007/s10551-015-2853-4
  21. ^ Corupția activă și pasivă din sectorul privat

Lectură suplimentară

  • Corupția Românească un pericol național, Emilian Baciu, Editura Universității din Pitești, 2003

Legături externe

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Corupție&oldid=10945154