Fitoestrogen

Un fitoestrogen este un tip de xenoestrogen de origine vegetală care nu este generat în organism în cadrul sistemului endocrin. Fitoestrogenii sunt consumați prin alimentație.^[1] Din punct de vedere chimic, sunt compuși nesteroidieni de origine vegetală care prezintă similitudine structurală cu estradiolul (17-β-estradiol), având astfel capacitatea de a acționa asupra receptorilor estrogenici și având activitate estrogenică.^[2]

Fitoestrogenii nu sunt nutrienți esențiali, iar absența lor în dietă nu cauzează un deficit. Nu se cunoaște să aibă o funcție biologică normală la om.^[2] Surse vegetale de fitoestrogeni sunt: soia, fasolea, orezul, cafeaua, merele, etc.

Structură[modificare | modificare sursă]

Fitoestrogenii aparțin a trei grupe principale de compuși naturali estrogenici din plante: cumestani, prenilflavonoide și izoflavone (vezi figură).^[1] Cele mai cercetate și de interes sunt izoflavonele, regăsite în soia și trifoi (familia Fabaceae). O altă clasă este cea a lignanilor, dar care nu sunt flavonoide.^[2] Micoestrogenii au structuri și activitate similară, dar nu sunt de origine vegetală, ci fungică; de exemplu, sunt produși de specii de Fusarium, comun pe cereale.^[3]^[4]^[5]

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b „Isoflavones”. Micronutrient Information Center, Linus Pauling Institute, Oregon State University, Corvallis. octombrie 2016. Accesat în 6 august 2022.
^ ^a ^b ^c Yildiz, Fatih (2005). Phytoestrogens in Functional Foods. Taylor & Francis Ltd. pp. 3–5, 210–211. ISBN 978-1-57444-508-4.
^ Bennett GA, Shotwell OI (1979). „Zearalenone in cereal grains”. J. Amer. Oil. Chemists Soc. 56 (9): 812–819. doi:10.1007/bf02909525. ^{[nefuncțională]}
^ Kuiper-Goodman T, Scott PM, Watanabe H (1987). „Risk assessment of the mycotoxin zearalenone”. Regul. Toxicol. Pharmacol. 7 (3): 253–306. doi:10.1016/0273-2300(87)90037-7. PMID 2961013.
^ Zinedine A, Soriano JM, Moltó JC, Mañes J (2007). „Review on the toxicity, occurrence, metabolism, detoxification, regulations and intake of zearalenone: an oestrogenic mycotoxin”. Food Chem. Toxicol. 45 (1): 1–18. doi:10.1016/j.fct.2006.07.030. PMID 17045381.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

[lpi-1] „Isoflavones”. Micronutrient Information Center, Linus Pauling Institute, Oregon State University, Corvallis. octombrie 2016. Accesat în 6 august 2022.

[Yil-2] Yildiz, Fatih (2005). Phytoestrogens in Functional Foods. Taylor & Francis Ltd. pp. 3–5, 210–211. ISBN 978-1-57444-508-4.

[3] Bennett GA, Shotwell OI (1979). „Zearalenone in cereal grains”. J. Amer. Oil. Chemists Soc. 56 (9): 812–819. doi:10.1007/bf02909525. ^{[nefuncțională]}

[pmid2961013-4] Kuiper-Goodman T, Scott PM, Watanabe H (1987). „Risk assessment of the mycotoxin zearalenone”. Regul. Toxicol. Pharmacol. 7 (3): 253–306. doi:10.1016/0273-2300(87)90037-7. PMID 2961013.

[pmid17045381-5] Zinedine A, Soriano JM, Moltó JC, Mañes J (2007). „Review on the toxicity, occurrence, metabolism, detoxification, regulations and intake of zearalenone: an oestrogenic mycotoxin”. Food Chem. Toxicol. 45 (1): 1–18. doi:10.1016/j.fct.2006.07.030. PMID 17045381.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]