Zidul Atlanticului
Zidul Atlanticului (în limba germană: Atlantikwall) a fost un sistem de fortificații de coastă în cel de-al Doilea Război Mondial construit de Germania nazistă între anii 1942-1945 de-a lungul coastei de vest a Europei în scop de apărare împotriva invaziei anticipate a Aliaților din Marea Britanie asupra Europei continentale. [1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Crearea Zidului[modificare | modificare sursă]
La 22 iunie 1941 Germania nazistă a încălcat pactul germano-sovietic și a declanșat Operațiunea Barbarossa deschizând Frontul de Est. Pe de altă parte Atacul de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941 din partea japonezilor a incitat SUA să intre oficial în cel de-al Doilea Război mondial.
Stalin făcea presiuni asupra Aliaților occidentali să deschidă un al doilea front în Europa.
În data de 23 martie 1942, prin Directiva nr.40 Adolf Hitler a odonat construirea Zidului Atlanticului. După raidul din 13 aprilie 1942 asupra St. Nazaire Hitler a ordonat ca bazele de submarine și cele navale să fie bine apărate. Fortificațiile au rămas concentrate în jurul porturilor până la sfârșitul lui 1943, când zona a fost fortificată.[2]
La începutul lui 1944, mareșalul Erwin Rommel a fost numit să îmbunătățească apărarea Zidului. El considera că fortificațiile de coastă existente la data numirii sale erau în întregime inadecvate și a luat imediat măsuri pentru întărirea lor.
Sub îndrumarea sa au fost construite cazemate din beton armat, s-au pus mine terestre, mine marine, obstacole antitanc, obstacole marine etc., astfel că de exemplu la data invaziei în nordul Franței germanii puseseră aproape șase milioane de mine.
În primul rând s-au luat măsuri pentru fortificarea porturilor principale și bazele pentru submarine. Germanii erau convinși că o debarcare putea să aibă loc doar în apropierea unui port pentru a se asigura logistica trupelor care debarcă. În acest spirit s-a instalat artilerie grea și medie. În locurile unde era posibilă aterizarea planoarelor și parașutiștilor germani au amplasat bare cu vârfurile ascuțite și unele zone inundate.
Lucrări principale[modificare | modificare sursă]
În primăvara anului 1944 Zidul Atlanticului măsura 4.000 km și cuprindea
- 15.000 lucrări dispuse de-a lungul coastei care se compuneau din:
- 4.000 lucrări considerate principale
- 1.000 cazemate pentru tunuri antitanc
- 10.000 cazemate diverse.
Pentru construcția Zidului au fost mobilizat 291.000 lucrători din care 10% erau soldați germani, din Danemarca până în Bidassoa fiind necesare 13 millioane de m3 de beton.
- În iunie 1944 în Normandia erau
- 12.000 lucrări: fortărețe, baze submarine, buncăre, piese de artilerie
- 200.000 obstacole: antitanc, câmpuri de mine
- 300.000 soldați
- 4.000 piese de artilerie.
- Galerie
-
Construcţia Zidului,1943 -
Ţepi împotriva planoarelor -
Buncăr individual -
Fortificaţie în nordul Franţei -
Baterie de coastă de 406 mm -
Fortificaţie în timpul construcţiei
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ en Hakim, Joy (). A History of Us: War, Peace and all that Jazz. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-509514-6.
- ^ en Kaufmann J. E.; Kaufmann, H. W.; Jurga, Robert M. (2003). Fortress Third Reich: German Fortifications and Defense Systems in World War II[nefuncțională]. Cambridge, MA: Da Capo Press. pp. 196-197. ISBN 0-306-81239-8
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]