Zaharie Muntean

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Zaharie Muntean
Zaharia Muntean.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Merghindeal, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Sibiu, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatAlba Iulia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata

Zaharia Muntean (n. 20 decembrie 1881, Merghindeal, comitatul Târnava-Mare - d. 10 februarie 1972, Sibiu) a fost un avocat român, delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și membru al Marelui Sfat Național Român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în localitatea Merghindeal, comitatul Târnava-Mare (actualmente în județul Sibiu), din părinți țărani.

Școala primară o face în comuna natală, după care urmează cursurile liceului la Sibiu unde l-a avut coleg pe Octavian Goga. Continuă cu studii universitare de drept la Sibiu și apoi la Cluj. Se înscrie în avocatură la Alba Iulia, unde apare, pe data de 1 mai 1910, ca și candidat de avocat.

În 1909 se căsătorește cu Elena, fiica memorandistului Rubin Patiția, cununia fiind înregistrată în registrul de căsătorii al bisericii ortodoxe „Buna Vestire” din centrul orașului Alba Iulia, pe acea vreme păstorită de protopopul Nicolae Ivan (viitorul episcop al Clujului, Vadului și Feleacului).

A debutat ca publicist intrând în viața culturală a ASTREI, unde în 1913 este ales secretar al Despărțământului Alba Iulia. A activat în ASTRA până prin anii ’40, având diferite funcții: secretar, președinte (1924-1925), membru al comitetului cu sau fără atribuții speciale. În 1925, a ajuns membru corespondent al Secției Juridice a ASTREI de la Sibiu, al cărui președinte era Iuliu Maniu.

În 1916 a fost acuzat și condamnat la moarte prin ștreang în urma activității de spionaj efectuate în favoarea armatei române și în defavoarea armatei austro-ungare. Zaharia Muntean împreună cu alți 15 intelectuali români a fost condamnat de Curtea Marțială a Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj în urma unei anchete care a durat de la 6 decembrie 1916 până la 8 februarie 1917. „Condamnare(a) la moarte prin ștreang” în dreptul lui Zaharia Muntean, a fost motivată motivată de faptul că inculpatul Zaharia Muntean în colaborare cu alți spioni români a strâns informații complete privind lucrările genistice efectuate pe malul Mureșului, a întocmit schițe ale amplasamentelor executate de armata Austro-Ungară și a predat Armatei Române de peste Carpați întreaga documentație. A scăpat de la moarte datorită contextului politic al vremii, situația politică și militară a devenind nefavorabilă Austro-Ungariei. A fost grațiat de împăratul Carol I care a acceptat cererea de grațiere a celor 9 condamnați la moarte de către Curtea Marțială a Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj.

În anul 1918, în cadrul Consiliului Național Român (C.N.R.) de la Alba Iulia a fost secretar de ședințe (10-16 noiembrie) și membru al comisiei militare (14-16 noiembrie), iar din data de 16 noiembrie a renunțat la toate responsabilitățile pentru a se ocupa urgent de editarea ziarului „Alba Iulia” ce urma să apară(30 nov. 1918) ca organ de presă al Consiliului Național din Alba Iulia.

La data de 22 noiembrie a fost ales ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în cercul electoral Vințul de Jos, fiind pe aceeași listă cu Iuliu Maniu și dr. Ioan Marciac (membru al C.N.R. Alba Iulia).[1] În această calitate, alături de ceilalți deputați din toată Transilvania, a votat unirea tuturor românilor.

Zaharia Muntean a făcut parte din Marele Sfat Național Român,[2] compus mai întâi din 200, apoi din 250 deputați (la 30 iulie 1919, în ședința Marelui Sfat Național Român de la Sibiu, lista deputaților a fost extinsă cu încă 50 membri), care a jucat rolul de organ provizoriu de conducere a românilor din teritoriile unite cu România, până la realizarea în fapt și sub toate aspectele a unirii. În cadrul Marelui Sfat Național Român și a Consiliului Dirigent (2 decembrie 1918 - 2 aprilie 1920) av. Zaharia Muntean a fost ales secretar general al Resortului Financiar al Consiliului Dirigent și, mai apoi, consilier special al Transilvaniei pe lângă Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din București.

Cu ocazia alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, a fost ales ca deputat al cercului electoral Aiud reprezentând Partidul Național Român activând până în mai 1920, când alegerile parlamentare au fost câștigate de Partidul Poporului a lui Averescu.

S-a remarcat ca publicist la următoarele publicații: ziarul „Românul”, Arad; „Luceafărul”, „Societatea de mâine” din Cluj; ziarul „Alba Iulia”).

În 1919, a sprijinit inițiativa profesorilor de la liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, de a se construi în oraș un monument al Marii Uniri, fiind ales în comitetul pentru „Fondul Monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia.”

În perioada interbelică s-a remarcat ca președinte al Reuniunii Meseriașilor Români din Alba Iulia, ca membru al Comitetului anti-revizionist din orașul Marii Uniri și ca membru în Consiliul Județean Alba.

La 10 februarie 1972, în vârstă de 91 de ani, Zaharia Muntean s-a stins din viață la Sibiu, fiind înmormântat la Alba Iulia.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

A debutat ca publicist intrând în viața culturală a ASTREI, unde în 1913 îl găsim ales secretar al Despărțământului Alba Iulia. Va activa în ASTRA până prin anii ’40, având diferite funcții: secretar, președinte (1924-1925), membru al comitetului cu sau fără atribuții speciale. În 1925, a ajuns membru corespondent al Secției Juridice a ASTREI de la Sibiu, al cărui președinte era Iuliu Maniu.

În 1916 a fost acuzat și condamnat la moarte prin ștreang în urma activității de spionaj efectuate în favoarea armatei române și în defavoarea armatei austro-ungare. Zaharia Muntean împreună cu alți 15 intelectuali români a fost condamnat de Curtea Marțială a Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj în urma unei anchete care a durat de la 6 decembrie 1916 până la 8 februarie 1917. „Condamnare(a) la moarte prin ștreang” în dreptul lui Zaharia Muntean, a fost motivată motivată de faptul că inculpatul Zaharia Muntean în colaborare cu alți spioni români a strâns informații complete privind lucrările genistice efectuate pe malul Mureșului, a întocmit schițe ale amplasamentelor executate de armata Austro-Ungară și a predat Armatei Române de peste Carpați întreaga documentație. A scăpat de la moarte datorită contextului politic al vremii, situația politică și militară a devenind nefavorabilă Austro-Ungariei. A fost grațiat de împăratul Carol I care a acceptat cererea de grațiere a celor 9 condamnați la moarte de către Curtea Marțială a Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj.

În anul 1918, în cadrul Consiliului Național Român(C.N.R.) de la Alba Iulia a fost secretar de ședințe (10-16 noiembrie) și membru al comisiei militare (14-16 noiembrie), iar din data de 16 noiembrie a renunțat la toate responsabilitățile pentru a se ocupa urgent de editarea ziarului „Alba Iulia” ce urma să apară(30 nov. 1918) ca organ de presă al Consiliului Național din Alba Iulia.

La data de 22 noiembrie a fost ales ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în cercul electoral Vințul de Jos, fiind pe aceeași listă cu Iuliu Maniu, dr. Ioan Marciac (membru al C.N.R. Alba Iulia). În această calitate, alături de ceilalți deputați de pretutindeni, a votat unirea tuturor românilor.

Zaharia Muntean, a făcut parte din Marele Sfat Național Român, compus mai întâi din 200, apoi din 250 deputați(la 30 iulie 1919, în ședința Marelui Sfat Național Român de la Sibiu, lista deputaților a fost extinsă cu încă 50 membri), care a jucat rolul de organ provizoriu de conducere a românilor din teritoriile unite cu România, până la realizarea în fapt și sub toate aspectele a unirii. în cadrul Marelui Sfat Național Român și a Consiliului Dirigent (2 decembrie 1918 - 2 aprilie 1920) av. Zaharia Muntean a fost ales secretar general al Resortului Financiar al Consiliului Dirigent și, mai apoi, consilier special al Transilvaniei pe lângă Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din București.

Cu ocazia alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, a fost ales ca deputat al cercului electoral Aiud reprezentând Partidul Național Român activând până în mai 1920, când alegerile parlamentare au fost câștigate de Partidul Poporului a lui Averescu.

S-a remarcat ca publicist la următoarele publicații: ziarul „Românul”, Arad; „Luceafărul”, „Societatea de mâine” din Cluj; ziarul „Alba Iulia”).

În 1919, a sprijinit inițiativa profesorilor de la liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, de a se construi în oraș un monument al Marii Uniri, fiind ales în comitetul pentru „Fondul Monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia.”

În perioada interbelică s-a remarcat ca președinte al Reuniunii Meseriașilor Români din Alba Iulia, ca membru al Comitetului anti-revizionist din orașul Marii Uniri ca membru în Consiliul Județean Alba.

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan Străjan, Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, extras din Gazeta Oficială, nr. 1–12 și 14–15/1918, fond Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale, Dacoromania, Nr. 67, 2013
  2. ^ „Membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918”, Dacoromania-alba.ro, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]