Yosef Govrin

Date personale
Yosef Govrin יוסף גוברין

Născut	18 decembrie 1930 Cernăuți, România
Decedat	4 iunie 2021 (90 de ani)^[1]
Înmormântat	Har Hamenuhot[*]
Număr de copii	2
Copii	David Govrin[*]
Cetățenie	Israel
Ocupație	diplomat scriitor
Limbi vorbite	limba ebraică limba idiș limba engleză limba spaniolă limba rusă limba română limba germană
Ambasador al Israelului în România[*]
Israelischer Botschafter in Österreich[*]

Alma mater	Universitatea Ebraică din Ierusalim (istoria evreilor și relații internaționale)
Modifică date / text

Yosef Govrin (în ebraică יוסף גוברין; n. 18 decembrie 1930, Cernăuți, România – d. 4 iunie 2021) a fost un diplomat și istoric israelian, evreu originar din România. Govrin a fost ambasador al Israelului în România între anii 1985-1989, de asemenea între 1993-1995 ambasador al țării sale în Austria, Slovacia și Slovenia și a îndeplinit înalte responsabilități în cadrul Ministrului de externe al Israelului.

Biografie

Guvrin s-a născut în 1930 la Cernăuți, în România, sub numele de Iosef Hurwitz (Gurvitz) în familia lui David-Leib Hurwitz și a lui Tzadkanit-Fradia Hurwitz, născută Lerner. Copilăria și-a petrecut-o in localitatea Edineț din Basarabia. Îi vizita adesea pe bunici la Zăbriceni iar vacanțele mari le petrecea la Cernăuți. În ambele localități menționate, odată cu intrarea României în războiul antisovietic, alături de Germania nazistă, locuitorii evrei au fost în mare parte deportați și mulți dintre ei au fost omorâți, sau nimiciți prin foame, sete, ger, boli infecțioase și carențe alimentare.

Familia Hurwitz a fost și ea deportată în Transnistria. Tatăl lui Govrin, care s-a ascuns la Edineț în timpul masacrului organizat acolo împotriva evreilor, a fost omorât în cursul deportării în Transnistria. Copilul, mama lui și două mătuși, au fost și ei deportați din Cernăuți în Transnistria ajungând în ghetoul Moghilev Podolsk. au izbutit să supraviețuiască și să trăiască momentul desființării lagărelor și ghetourilor din Transnistria în perioada înaintării armatei sovietice în aceste ținuturi în martie 1944. În 1946 ei s-au repatriat în România, în care, între timp a căzut dictatura lui Antonescu și a început sub control sovietic procesul de instalare a regimului comunist. Govrin și mama sa au trecut în Iugoslavia și de acolo cu vaporul de emigranți ilegali evrei „Kneset Israel” la finele anului 1946 au plecat spre Palestina. Flota militară britanică a capturat vaporul și i-a deportat pe evreii aflați la bord în tabere de arest din Cipru. Abia în toamna 1947 le-au permis britanicii intrarea în Palestina.

După un scurt serviciu militar în armata israeliană de curând înființată, tânărul Hurwitz a trecut examenul de bacalaureat ca elev extern la gimnaziul Herzliya din Tel Aviv. Apoi, adoptând numele ebraic Govrin, el a servit ca ofițer de legătură cu forțele ONU din peninsula Sinai si din Înălțimile Golan. El a terminat cu distincție titlul de master (1976) , și apoi doctoratul (1984) la Universitatea Ebraică din Ierusalim în domeniul istoriei evreilor în perioada modernă și în relații internaționale.

Yosef Govrin a fost căsătorit din ianuarie 1960 cu dr Hanna Govrin, născută Kwietny, biochimistă. Li s-au născut doi copii: David Govrin, diplomat în poziție superioară la Ministerul de externe israelian și Liora Govrin, avocată la Ministerul Justiției, directoare adjunctă a secției patrimoniilor moștenite de stat.

Activitatea la Ministerul de externe la Ierusalim

Govrin a lucrat la Ministerul de externe al Israelului între anii 1953-1996. A fost, între altele, asistent principal la secția economică, la secția Europa de est și de legături culturale. (1959-1964). Apoi a fost director adjunct al sectiei America latină, director al Institutului de cultură Israel-Ibero-America (1970-1976), iar în anul 1976 a fost numit director al secției Europa de est. În anul 1989 a fost numit director general adjunct pentru Europa de est și centrală si pentru membrele Comunității Statelor Independente la Ministerul de externe din Ierusalim.

Misiuni diplomatice în străinătate

Govrin a lucrat la numeroase reprezentanțe diplomatice ale Israelului în lume. În anul 1955 a obținut un post la ambasada Israelului la Sidney, Australia, în anul 1964 a devenit secretar I la ambasada Israelului la Moscova. În 1967 - consilier temporar la ambasada israeliană la Buenos Aires , iar în 1985 a fost numit ambasador al Israelului în România. Ulterior a servit ca ambasador în Austria, Slovacia, Slovenia, și ca șef al delegației israeliene la instituțiile ONU la Viena între anii 1993-1995 . După ce a ieșit la pensie în anul 1996, a devenit cercetător la Institutul Truman de promovare a păcii. Govrin a vorbit ebraica, engleza, spaniolă, română, germana și idiș. Yosef Govrin a decedat în iunie 2021 la vârsta de 90 ani. A fost înhumat la cimitirul evreiesc de pe muntele Har Menuhot din Ierusalim.

Articole și cărți

Govrin a publicat 58 articole cu cercetări despre comunitățile evreiești în secolul al XX-lea-al XXI-lea, despre antisemitismul în Europa de Est în perioada post comunistă și despre relațiile externe ale Israelului. A scris 26 articole in volumul 3 de addende ale Enciclopediei Ebraice despre relațiile Israelului cu țările din centrul și estul Europei și despre conducători ai acestor state (1994), articole de review etc.

Premii și onoruri

1991 - Premiul primului ministru
2007 - Premiul Haim și Sara Yankelovici - din partea Primăriei Haifa
2010 - Premiul Yaakov Fichman
2013 - Premiul Yaacov Groper din partea Universității ebraice din Ierusalim

Cărți

1985 - The Jewish factor in the relations between Nazi Germany and the Soviet Union, 1933-1941 1985
Israel's Relations With the East European States: from disruption (1967) to resumption (1989-91)
1990 - Israel-Soviet relations, 1964-1966
The Six-Day War in the mirror of Soviet Israeli relations, April-June 1967
1991 Betzel haavadon - zikhronot al Transistria veal Hahaapala leEretz Israel 1991 („Sub spectrul distrugerii. Amintiri din Transnistria și din timpul imigrației în Ereț Israel 1941-1947” - 2007)
2002 Israeli-Romanian relations at the end of the Ceaușescu era: as observed by Israel's ambassador to Romania, 1985-89
2002 - Hamishim hashanim harishonot („Primii 50 ani”) - cu Moshe Jager și Arie Eldad
2016 - Rishumim mishlihuti keshagrir be Ostria, Slovenia ve Slovakia - aug 1993-dec 1995 („Însemnări din timpul misiunii mele ca ambasador în Austria, Slovenia și Slovacia”)

Legături externe

Țicu Goldstein - Neobișnuita copilărie a unui ambasador în Observator Cultural nr.826, 10 iunie 2016

↑ „Israel Journal of Foreign Affairs” (în engleză). Routledge. doi:10.1080/23739770.2021.1959983. ISSN 1565-9631. OCLC 263651521. Wikidata Q6087021.

[wdref-410ca53f1b82bc0fdea33c377f74244c-1] „Israel Journal of Foreign Affairs” (în engleză). Routledge. doi:10.1080/23739770.2021.1959983. ISSN 1565-9631. OCLC 263651521. Wikidata Q6087021.

[1]