Yasushi Inoue
| Yasushi Inoue | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Insula Hokkaidō, Prefectura Hokkaidō, Japonia |
| Decedat | (83 de ani)[5][1][2][3] Tokyo(d), Tokyo, Japonia |
| Căsătorit cu | 井上ふみ[*] (din ) |
| Copii | 井上修一[*] |
| Cetățenie |  Japonia |
| Ocupație | scriitor romancier[*] poet scenarist |
| Limbi vorbite | limba japoneză[5] |
| Studii | Universitatea din Kyoto Universitatea Kyushu[*] |
| Note | |
| Premii | 芥川龍之介賞[*][6] 日本芸術院賞[*] 野間文芸賞[*] 読売文学賞[*] იაპონური ლიტერატურის დიდი პრემია[*] Ordinul Culturii[*] Persoană de merit cultural[*] 菊池寛賞[*] Premiul Asahi[*] 北京大学名誉博士[*][7] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Yasushi Inoue (în japoneză 井上靖 Inoue Yasushi, n. 6 mai 1907, Asahikawa, Hokkaidō, d. 29 ianuarie 1991) a fost un romancier, eseist și poet japonez. Tema principală a romanelor lui Yasushi Inoue este singurătatea, înfățișată ca o stare fundamentală a ființei umane, ba chiar ca o negare a vieții, având ca singură consolare frumusețea naturii.
A studiat estetica și filozofia la Universitatea Imperială din Kyoto, pe care a absolvit-o în 1936 cu o teza despre Paul Valéry. Inoue și-a început cariera literară în a doua jumătate a vieții, deși, în tinerețe, poezia a fusese una dintre pasiunile sale, alături de judo.
A devenit cunoscut după război, odată cu publicarea romanelor istorice 闘牛 Tōgyū (Lupte cu tauri, 1947, pentru care i-a fost acordat importantul premiu Akutagawa pentru literatură) și 猟銃 Ryōjū (Pușca de vânătoare, 1949).
Din anul 1951 s-a dedicat scrisului. A fost membru al Academiei de Arte și președinte al Asociației Literare din Japonia; i-a succedat lui Yasunari Kawabata în funcția de președinte al PEN Clubului japonez.
Opera lui Yasushi Inoue cuprinde peste patruzeci de romane, optzeci de nuvele, un mare număr de proze scurte, mai multe volume de poezii, eseuri și însemnări, jurnale de călătorie, volume de estetică și critică literară. S-a impus ca prozator abia la vârsta de patruzeci și doi de ani cu impresionantele nuvele “Pușca de vânătoare” și “Lupta de tauri”.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Andrew Bell. „Inoue Yasushi” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „Yasushi Inoué” (în franceză). Babelio[*]. Wikidata Q2877812. Accesat în .
- 1 2 „Yasushi Inoue” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ „Yasushi Inoue” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Yasushi Inoue” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ http://www.bunshun.co.jp/shinkoukai/award/akutagawa/list.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ (în chineză). Ministry of Education of the People's Republic of China[*] http://www.moe.gov.cn/s78/A22/xwb_left/moe_829/tnull_44386.html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Între Femei albastre și gheișele nipone, 24 aprilie 2013, Magdalena Popa Buluc, Cotidianul, accesat la 28 februarie 2014
