Willem al II-lea de Olanda
| Willem al II-lea | |
| Conte de Olanda | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (27 de ani) Hoogwoud(d), Olanda de Nord, Țările de Jos |
| Înmormântat | Middelburg |
| Cauza decesului | ucis în luptă[1] |
| Părinți | Floris al IV-lea de Olanda[2][3] Matilda de Olanda[2][3] |
| Frați și surori | Floris de Voogd[*] Adelaida de Olanda Margareta de Olanda-Henneberg |
| Căsătorit cu | Elisabeta de Braunschweig[*] (din )[3] |
| Copii | Floris al V-lea[*][2] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Limbi vorbite | limba latină[4] |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte |
| Familie nobiliară | Gerulfing[*] |
| Rege al Romanilor | |
Modifică date / text  | |
Willem al II-lea al Olandei (n. – d. , Hoogwoud(d), Olanda de Nord, Țările de Jos), aparținând familiei Gerulfing, a fost conte de Olanda (1234–1256), antirege romano-german (1248–1254) și rege romano-german (1254–1256).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Părinții lui Willem au fost contele Floris al IV-lea de Olanda și contesa Matilda de Brabant. Din 1234 Willem a fost succesorul tatălui său în Comitatul de Olanda, fiind până în 1239 sub tutela unchilor săi, Willem (d. 1238) și Otto (d. 1249).
După moartea antiregelui Henric Raspe, Willem a fost ales rege romano-german la 3 octombrie 1247 de partida papală din Worringen deoarece niciun alt prinț german nu se încumetase să candideze împotriva unui membru al familiei Hohenstaufen. La 1 noiembrie 1248 Willem a fost încoronat la Aachen.[5] Pentru că unii dintre principii electori îl preferau pe Frederic al II-lea de Hohenstaufen, iar alții nu-i doreau pe niciunul dintre ei ca rege, Willem s-a întors în Olanda fără a se putea impune ca rege romano-german. În același an a construit un castel de vânătoare pe coasta Mării Nordului. Ulterior acest loc a devenit ceea ce s-a numit „Binnenhof” (astăzi sediul parlamentului olandez din Haga). Willem a fost recunoscut ca rege romano-german abia după moartea lui Frederic al II-lea în 1250 și a fiului său, Conrad al IV-lea, în mai 1254 în timpul unei campanii militare în Italia. Willem a câștigat susținători puternici printre italieni prin înfeudări și dovezi de milostivire, dar mai ales prin legătura cu guelfii datorată căsătoriei sale cu Elisabeta, prințesă din Casa de Braunschweig.
Willem a purtat un război împotriva contesei Margareta a II-a de Flandra care s-a încheiat prin victoria sa în bătălia de la Westkapelle. În 1256 s-a îndreptat împotriva frizonilor rebeli. Pe 28 ianuarie în timpul acestei campanii militare, traversând un râu înghețat lângă Hoogwoud gheața a cedat sub greutatea calului său. Astfel a putut fi prins, ucis de frizoni și îngropat acolo.[6] Abia după douăzecișișase de ani, în 1282, fiul și succesorul său în Comitatul de Olanda, Floris al V-lea, i-a adus rămășițele la Middelburg. Mormântul său se află în Bisericii Abației.[7]
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Willem s-a căsătorit în 1252 cu Elisabeta de Braunschweig (n.c. 1235 – d. 1266), fiica ducelui Otto I de Braunschweig. Din căsătoria lor au rezultat doi copii:
- Floris (n. 1254 – d. 1296), conte de Olanda;
- Mechthild (n. 1256).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.hubert-herald.nl/William%20II%20of%20%20Holland.htm Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c The Peerage
- ^ a b c Kindred Britain
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Büttner, Andreas: Der Weg zur Krone: Rituale der Herrschererhebung im spätmittelalterlichen Reich (Mittelalter-Forschungen, Ostfildern, 2012)” (în germană). digi.ub.uni-heidelberg.de. Accesat în .
- ^ „Kamenzin, Manuel; Universität Heidelberg [Mitarb.]; Universität Heidelberg [Mitarb.]: Die Tode der römisch-deutschen Könige und Kaiser (1150-1349) (Mittelalter-Forschungen, Ostfildern: Jan Thorbecke Verlag, 2020)” (în germană). digi.ub.uni-heidelberg.de. Accesat în .
- ^ „Kamenzin, Manuel; Universität Heidelberg [Mitarb.]; Universität Heidelberg [Mitarb.]: Die Tode der römisch-deutschen Könige und Kaiser (1150-1349) (Mittelalter-Forschungen, Ostfildern: Jan Thorbecke Verlag, 2020)” (în germană). digi.ub.uni-heidelberg.de. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Martin Kaufhold: Die Könige des Interregnum. Konrad IV., Heinrich Raspe, Willem, Alfons, Richard (1245–1273) în: Bernd Schneidmüller, Stefan Weinfurter (ed.): Die deutschen Herrscher des Mittelalters. Historische Portraits von Heinrich I. bis Maximilian I. (919–1519), Editura Beck, München 2003, ISBN: 3-406-50958-4, pp. 315–339.
- Martin Kaufhold: Deutsches Interregnum und europäische Politik. Konfliktlösungen und Entscheidungsstrukturen 1230–1280 (Schriften der Monumenta Germaniae Historica, vol. 49), Editura Hahn, Hannover 2000, ISBN: 3-7752-5449-8 (recenzie).
- Ingrid Würth: Regnum statt Interregnum. König Willem, 1247–1256 (Monumenta Germaniae historica. Schriften, vol. 80), Editura Harrassowitz, Wiesbaden 2022, ISBN: 978-3-447-11782-1 (recenzie).
