Vraciul (film din 1982)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Vraciul
Vraciul 1982.jpg
Afișul românesc al filmului
RatingRating.gif
Titlu originarZnachor
Genfilm dramatic[1]  Modificați la Wikidata
RegizorJerzy Hoffman
AutorJacek Fuksiewicz[*]
Jerzy Hoffman  Modificați la Wikidata
ScenaristJacek Fuksiewicz[*]
Jerzy Hoffman  Modificați la Wikidata
StudioZespół Filmowy Zodiak
Director de imagineJerzy Gościk, Tomasz Kona
MontajZenon Piórecki
MuzicaPiotr Marczewski
DistribuțieJerzy Bińczycki
Anna Dymna
Tomasz Stockinger
Premiera12 aprilie 1982 (1982-04-12)
Durata128 min.
ȚaraPolonia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba poloneză  Modificați la Wikidata
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Rotten Tomatoes
CineMagia
MovieMeter
Elonet
ČSFD
KinoPoisk
PORT.hu

Vraciul (în poloneză Znachor) este un film dramatic polonez din 1982, regizat de Jerzy Hoffman,[2][3] care a ecranizat romanul omonim al lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz,[4][5] publicat în 1937. Este a doua adaptare cinematografică a cărții; prima adaptare a fost filmată în același an în care a fost scrisă cartea și a fost regizată de Michał Waszyński.[6][7]

Filmul prezintă povestea unui chirurg polonez pe nume Rafał Wilczur care își pierde memoria și este nevoit să-și refacă viața sub un nou nume, dobândind o faimă de vindecător într-o zonă rurală a Poloniei.[8] El este compus din două părți.[5]

Cea de-a doua ecranizare a cărții lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz s-a bucurat, la fel ca și prima ecranizare,[6][7] de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor polonezi.[2][3] Vraciul lui Hoffman a fost vizionat în cinematografele poloneze de 5.972.000 de spectatori, clasându-se pe locul 1 în topul filmelor poloneze ale anului 1982.[9]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Profesorul Rafał Wilczur este un renumit chirurg cardiac în Polonia de la începutul secolului al XX-lea.[10] Într-o zi, după o operație efectuată împreună cu asistentul său, prof. Dobraniecki, Wilzcur părăsește în grabă clinica pentru a ajunge acasă, unde urma să sărbătorească a opta aniversare a căsătoriei sale.[5] Cu toate acestea, odată sosit acasă, el află de la servitori că soția sa l-a părăsit.[10] În scrisoarea ei de adio, Beata Wilczur mărturisește că se simțea strivită de celebritatea lui și că nu era vrednică să-i fie soție și îl anunță că a hotărât să plece împreună cu fetița lor, Marysia.[10] De asemenea, ea îi cere soțului ei să nu încerce să o caute. Descumpănit de această veste, Wilczur rătăcește pe străzile Varșoviei până când întâlnește un bărbat pe nume Samuel Obiedziński care îi cere câțiva bani cu care să-și cumpere băutură și apoi îl convinge să intre într-o cârciumă. Cei doi beau împreună și se îmbată.[10] Profesorul Wilczur iese beat din cârciumă și este urmărit de niște derbedei, care-l duc pe un câmp de la marginea orașului, unde-l bat cu bestialitate și-l jefuiesc.[10]

Loviturile primite îl fac să-și piardă memoria.[10] Întrucât nu are acte și nu știe cine este, Wilczur rămâne la marginea legii.[10] Vagabondează prin mai multe locuri și este arestat de câteva ori, iar în timpul unui arest fură dintr-un birou actele de identitate ale lui Antoni Frantiszek Kosiba.[10] Cu ajutorul acestor acte lucrează sezonier în diferite locuri. Rătăcind în căutare de lucru, ajunge într-un sat și este angajat la moara lui Prokop.[10] Îl cunoaște acolo pe Wasilko, fiul lui Prokop, care rămăsese infirm după ce căzuse de pe scară, și îl vindecă prin dislocarea oaselor și așezarea lor în poziția corectă.[10] „Kosiba” dobândește reputația de vraci și începe să-i trateze pe săteni de diferite boli, spre invidia medicului local, dr. Pawlicki.[11]

Într-o zi sunt aduși la moară tânărul conte Leszek Czyński și logodnica sa, Marysia, vânzătoare la magazinul local, care fuseseră răniți într-un accident de motocicletă provocat de cârciumarul Zenek, un alt pretendent al Marysiei.[11] Wilczur acordă răniților primul ajutor până când sosește medicul local. Tânărul conte a suferit răni mai ușoare, iar părinții lui, sosiți între timp, îl duc la spital. Starea Marysiei este însă mai gravă, iar Pawlicki refuză să efectueze trepanația cerută de Wilczur deoarece consideră că tânăra nu mai poate fi salvată.[11] Profitând de un moment de neatenție, vraciul fură instrumentele chirurgicale ale medicului și o operează el pe Marysia, reușind să-i salveze viața.[11] În zilele următoare, Leszek este transportat de părinți la un sanatoriu din Elveția, după ce fusese informat că iubita sa murise, iar Marysia își revine treptat.[11] Doctorul Pawlicki anunță poliția că Wilczur i-a furat instrumentele și că practică medicina fără autorizație, iar fostul profesor este arestat și condamnat ulterior la trei ani de închisoare.[11]

După câteva luni de convalescență, contele Leszek se întoarce în Polonia și intenționează să se sinucidă pe mormântul Marysiei, dar află de la majordomul Franciszek că iubita sa își revenise și locuia la moară.[11] Pornește în grabă acolo și o regăsește pe Marysia, iar părinții lui, înțelegând că relația de dragoste a celor doi tineri nu fusese o pasiune trecătoare, acceptă căsătoria lor. În semn de recunoștință, cei doi tineri angajează un avocat și înaintează o cerere de apel pentru rejudecarea procesului salvatorului lor.[11] Profesorul Dobraniecki, chemat în calitate de expert medical, depune mărturie că operațiile realizate de vraci atestă o cunoaștere profundă a anatomiei umane și o intuiție chirurgicală uimitoare. În timpul judecării apelului Wilczur începe să-și recapete memoria și își dă seama că tânăra pe care a salvat-o este chiar fiica sa.[11] În același timp, prof. Dobraniecki îl recunoaște pe vraci ca prof. Wilczur, care fusese dat dispărut în urmă cu mai mulți ani. Profesorul este eliberat din închisoare și o reîntâlnește după multă vreme pe fiica sa înstrăinată,[11] care-i povestește că mama ei murise de tuberculoză la scurt timp după ce l-a părăsit, iar ea ajunsese într-un orfelinat. Marysia se căsătorește apoi cu Leszek, iar profesorul le urează să aibă o căsnicie mai fericită decât a avut-o el.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Filmul Vraciul al lui Jerzy Hoffman este o ecranizare a romanului omonim al lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz, publicat în 1937. Cărțile lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz au devenit extrem de populare la sfârșitul anilor 1930.[6][7] Vraciul a fost concepută inițial ca un scenariu de film, dar, după ce producătorii l-au respins de două ori, Tadeusz Dołęga-Mostowicz a hotărât să transforme scenariul într-un roman.[8] Cartea a fost tipărită în foileton în presa vremii și a trezit rapid un mare interes în rândul cititorilor, ceea ce i-a determinat pe producători să-i ofere o sumă mare de bani autorului pentru obținerea dreptului de ecranizare.[8]

O primă adaptare a romanului Vraciul a fost filmată în anul 1937 și a fost regizată de Michał Waszyński.[8] Rolul principal a fost interpretat de Kazimierz Junosza-Stępowski (1880-1943), un actor de teatru respectat care, într-o carieră îndelungată, a jucat în 57 de filme (dintre care 22 filme mute) și a rămas cunoscut în principal pentru rolul profesorului Rafał Wilczur.[7] Restul distribuției a fost formată, de asemenea, din actori valoroși precum Jacek Woszczerowicz (Jemioł), Elżbieta Barszczewska (Beata și Marysia Wilczurówna), Józef Węgrzyn (dr. Stefan Dobraniecki) sau Mieczysława Ćwiklińska (Florentyna Szkopkowa, proprietara cinematografului din Radoliszki), care au atras mulți spectatori.[8] Adaptarea regizată de Michał Waszyński a fost deosebit de populară și a devenit un simbol al cinematografiei poloneze din anii 1930.[6][7] Popularitatea acestui film a determinat realizarea a două continuări: Profesorul Wilczur (Profesor Wilczur, 1938), regizat tot de Waszyński, și Testamentul profesorului Wilczur (Testament profesora Wilczura, 1939), regizat de Leonard Buczkowski și lansat abia în 1942 de autoritățile de ocupație germane.[5][6][7] Prima adaptare a cărții a fost relansată în cinematografele poloneze în 1976 și a atras aproximativ 2 milioane de spectatori.[5]

Scenariul celei de-a doua ecranizări a romanului a fost scris de regizorul Jerzy Hoffman (n. 1932), în colaborare cu mai tânărul Jacek Fuksiewicz (n. 1941).[4][12][13] Filmul a fost produs de studioul Zespół Filmowy Zodiak și l-a avut ca producător delegat pe Wilhelm Hollender.[10][12][13] Jerzy Hoffman a încredințat rolurile principale actorilor Jerzy Bińczycki, Anna Dymna și Tomasz Stockinger.[8][13]

Filmările au fost realizate în 1981, sub coordonarea regizorului Jerzy Hoffman, în orașul Bielsk Podlaski din estul Poloniei (magazinul Marysiei),[14] în satul Radziejowice (castelul familiei Czyński), în cartierul Skolimów al orașului Konstancin-Jeziorna (moară de apă) și în satul Piekary din comuna Piątek.[8] Director de imagine a fost Jerzy Gościk.[12][13] Muzica filmului a fost compusă de Piotr Marczewski.[12][13]

Filmul este împărțit în două părți cu durate egale (64 de minute) care poartă titlurile „Antoni Kosiba” și respectiv „Maria Jolanta Wilczur”.[8] Lungimea peliculei este de 3.649 metri.[10][13]

Lansare[modificare | modificare sursă]

Vraciul a avut premiera oficială pe 12 aprilie 1982 la Varșovia[10][12][13][15] și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor polonezi.[2][3] A fost vizionat în cinematografele poloneze de 5.972.000 de spectatori, clasându-se pe locul 1 în topul filmelor poloneze ale anului 1982.[9] Succesul filmului pe plan intern este explicat de criticul de film rus Miron Cernenko prin faptul că „filmul este într-adevăr impregnat literalmente de arhetipurile culturii poloneze, caracterului polonez, istoriei poloneze, artei poloneze - de la peisajele tipice școlii naționale de pictură de la sfârșitul secolului trecut până la portretele sarmatice reînviate din epoci mult mai îndepărtate; de la elementele decorative de tip muzeal, asemănătoare celor de la Wawel, ale apartamentelor princiare până la imaginile atrăgătoare ale serbărilor duminicale în locurile uitate de Dumnezeu din Polonia de dinainte de război”.[5]

Difuzarea filmului în străinătate a fost restrânsă. Filmul a fost lansat în URSS în anul 1983 și a obținut un mare succes comercial, fiind vizionat de 41,1 milioane de spectatori.[16] Lansarea filmului în RDG a avut loc la 19 august 1983, iar în Ungaria la 5 ianuarie 1984.[15] Filmul a fost vizionat la 24 februarie 1985, cu ocazia Săptămânii Polone, în Sala „Salvador Toscano” a instituției Cineteca Nacional din Ciudad de México.[17]

Vraciul a fost difuzat și în România, fiind vizionat inclusiv în penitenciare.[18] O scurtă secvență (secvența logodnei Marysiei cu Leszek în mijlocul pădurii) a fost inclusă în filmul românesc Declarație de dragoste (1985), în care liceenii Alexandru Bârsan (Adrian Păduraru) și Ioana Popa (Teodora Mareș), personajele principale, se duc să vadă filmul polonez la cinematograf și se sărută sub impulsul momentului.[19]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Criticul de film sovietic Miron Cernenko a scris în 1984 o recenzie amplă a filmului Vraciul pentru revista rusească Iskusstvo kino în care a încercat să afle motivul pentru care „unul dintre cei mai profesioniști maeștri ai cinematografiei poloneze” s-a orientat către cinematografia populară și nu către cinematografia de autor și a continuat să rămână fidel acestui tip de cinematografie într-o epocă cu spectatori tot mai educați în plan estetic, atrăgând asupra sa o atitudine aproape constantă de respingere din partea criticilor.[5] Potrivit criticului sus-menționat, cineastul polonez Jerzy Hoffman oferă publicului în filmul Vraciul o poveste fabuloasă, fără a se mai obosi să o adapteze câtuși de puțin epocii moderne sau măcar să o privească într-un mod ironic, respectându-și crezul său artistic pe care îl expusese laconic astfel: „Cinema-ul este un divertisment prea scump astfel încât să poată ignora spectatorul”.[5] Vraciul este considerat o „poveste sfâșietoare” în care „există, se pare, tot ceea ce își poate dori aproape orice spectator care vine la cinema”: o intrigă fabuloasă, o atmosferă provincială emoțională în stil retro, personaje atrăgătoare, motivul inegalității sociale, dragostea care depășește orice obstacole, răsturnări dramatice de situații și un sfârșit surprinzător.[5] Jerzy Hoffman a simțit, potrivit lui Cernenko, că publicul larg dorește să vadă drame sentimentale în care personajele experimentează trăiri comune spectatorilor precum dragostea, bucuria și durerea, permițându-i să experimenteze emoții puternice pe care filmele analitice și serioase nu i le pot provoca.[5]

Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Melodramă pusă solid în scenă și bine interpretată; uneori ridicolă în reprezentarea oarecum surprinzătoare a «binelui» și «răului», apoi iarăși înduioșătoare și emoționantă”.[20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0084953/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Haltof (2002), p. 166.
  3. ^ a b c Haltof (2019), p. 260.
  4. ^ a b en Oskar Sobański, Polish Feature Films: A Reference Guide 1945-1985, Locust Hill Press, West Cornwall, CT, 1987, p. 50.
  5. ^ a b c d e f g h i j ru Miron M. Cernenko, „Стилизация в квадрате: «Знахарь» («Znachor»)”, în Искусство кино [Iskusstvo kino], nr. 6, 1984.
  6. ^ a b c d e Haltof (2002), p. 36.
  7. ^ a b c d e f Haltof (2019), p. 57.
  8. ^ a b c d e f g h pl Vraciul în baza de date filmpolski.pl
  9. ^ a b it Claver Salizzato, Esteuropa '80, vol. 2, Marsilio, 1987, p. 97.
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m pl Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1997, p. 887.
  11. ^ a b c d e f g h i j pl Jan Słodowski, Leksykon polskich filmów fabularnych, Wydawn. Wiedza i Życie, Varșovia, 1997, p. 888.
  12. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s pl Stanisław Zawiśliński, Hoffman: chuligana żywot własny, Wydawn. Skorpion, 1999, p. 162.
  13. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s pl Stanisław Janicki, Polskie filmy fabularne 1902-1988, Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe, Varșovia, 1990, p. 325.
  14. ^ en „Interesting/Town in Numbers”, Urząd Miasta Bielsk Podlaski, accesat în  
  15. ^ a b en „The Quack (1982) - Release Info”, IMDb, accesat în  
  16. ^ ru Denis Gorelov (Денис Горелов) (). Игра в пустяки, или "Золото Маккены" и еще 97 иностранных фильмов советского проката. Мoscova: Флюид. pp. 144—147. ISBN 978-5-906827-33-3. 
  17. ^ es María Luisa Amador, Jorge Ayala Blanco, Cartelera cinematográfica, 1980-1989, Dirección General de Publicaciones y Fomento Editorial, Centro Universitario de Estudios Cinematográficos, Universidad Nacional Autonóma de México, México D.F., 2006, p. 256. ISBN: 970-32-3605-7
  18. ^ ro Herma Kennel, Jogging cu Securitatea: rezistența tânărului Radu Filipescu, Editura Universal Dalsi, București, 1998, p. 163.
  19. ^ Secvența logodnei Marysiei cu Leszek în mijlocul pădurii apare în filmul românesc Declarație de dragoste (1985) în intervalul 17:33-18:14.
  20. ^ de Vraciul în Lexikon des Internationalen Films

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Haltof, Marek (). Polish national cinema. New York – Oxford: Berghahn Books. 
  • en Haltof, Marek (). Polish Cinema: A History. New York – Oxford: Berghahn Books. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]