Vladislav al III-lea al Poloniei

Regele Vladislav al III-lea Iagello
Date personale
Nume la naștere	Vladislav al III-lea Iagello
Născut	31 octombrie 1424(1424-10-31) Cracovia, Polonia
Decedat	10 noiembrie 1444 (20 de ani) Bătălia de la Varna
Înmormântat	Catedrala Wawel
Cauza decesului	ucis în luptă
Părinți	Vladislav al II-lea Iagello Zsófia Holszányi
Frați și surori	Cazimir IV Iagello Elizabeth Bonifacia of Poland[*][[Elizabeth Bonifacia of Poland (Heiress presumptive of Poland)|​]] Hedwig Jagiellon[*][[Hedwig Jagiellon (Polish princess)|​]]
Căsătorit cu	Elisabeta de Luxemburg
Număr de copii	0
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Titluri	mare duce al Lituaniei[*]​
Familie nobiliară	Casa Iagello
Regele Poloniei
Domnie	1434 - 1444
Predecesor	Vladislav al II-lea Iagello
Succesor	Cazimir IV Iagello
Rege al Ungariei
Domnie	1440 - 1444
Încoronare	17 iulie 1440 Székesfehérvár
Predecesor	Albert I
Succesor	Ladislau Postumul

Vladislav al III-lea Iagello, numit cel de la Varna, în poloneză Władysław III. Warneńczyk, (n. 31 octombrie 1424, Cracovia - d. 10 noiembrie 1444, Varna) a fost din 1434 rege al Poloniei și din 1440 concomitent și rege al Ungariei, sub numele de Vladislav I al Ungariei, în maghiară I. Ulászló. A căzut în luptă în Bătălia de la Varna.

Viața

Primii ani

Vladislav a fost primul fiu al lui Vladislav al II-lea Iagello și a soției sale, Sofia de Halshany. El s-a urcat la tron la vârsta de zece ani și a fost înconjurat de un grup de consilieri, în frunte cu cardinalul Oleśnicki, care a vrut să continue să se bucure de marele său statut în tribunal. În ciuda acestui fapt, tânărul conducător și mama sa ambițioasă erau conștienți de faptul că existau persoane care se opuneau lor. În ciuda acordurilor semnate între Vladislav Iagello și de magnații polonezi pentru a asigura succesiunea fiilor săi, opoziția a dorit un alt candidat pentru tronul polonez, pe Frederick din Brandenburg, care era logodit cu Hedwig, fiica lui Iagello din a doua căsătorie. Cu toate acestea, conspirația a fost hotărâtă de moartea prințesei, zvonindu-se că aceasta a fost otrăvită de Regina Sofia.

Domnia

Domnia tânărului rege a fost dificilă încă de la început. Încoronarea sa a fost întreruptă de un nobil ostil, Spytko de Melsztyn. În următoarea zi, omagiul obișnuit de locuitorii orașului din Cracovia nu a avut loc, din cauza unei dispute între nobili din Mazovia care se certau pe locurile sale din cortegiu. Nici măcar mai târziu, Vladislav nu a avut multe de spus în problemele de stat, care erau executate de clericul și cancelarul puternic, Zbigniew Oleśnicki. Sițuatia nu s-a schimbat nici măcar după Seimul (parlamentul polonez) care s-a strâns la Piotrków, în anul 1438, declarând că vârsta de 14 ani a regelui a atins majoratul.

Această situație a continuat până în 1440, când lui Vladislav i s-a oferit coroana tronului Ungariei. Aceptarea coroanei ar fi dus la numeroase probleme. Ungaria se afla sub amenințarea din partea Imperiului Otoman, și câțiva magnați polonezi nu erau de acord ca regele Poloniei să fie și regele Ungariei, în timp ce Elisabeta, văduva regelui decedat al Ungariei, Albert al II-lea al Germaniei, încerca să păstreze coroana pentru copilul ei nenăscut. În ciuda acestor inconveniențe, Vladislav a preluat tronul Ungariei, angajându-se într-un război civil care avea să dureze doi ani, împotriva Elisabetei.

Războiul împotriva turcilor

Vladislav a primit un sprijin important din partea Papei Eugen al IV-lea, pentru că îl ajuta să organizeze o cruciadă împotriva turcilor. Regele în vârstă de 18 ani, care până acum fusese un rege doar cu titlu, a devenit profund implicat în războiul împotriva turcilor, care l-a adus într-o poziție de monarh creștin evlavios și cavaler creștin ideal, fără să mai acorde atenție la interesele Poloniei sau a dinastiei Jagiellonian.

Vladislav în Bătălia de la Varna, de Jan Matejko

Bastionul creștinismului și alte lozinci prezentate de trimisul papal, Giuliano Cesarini, împreună cu promisiunile verbale a unei flote venețiene și faptul că trupele papale blocau Dardanelele, împreună cu o viziune ispititoare a unei promisiuni de victorie în această glorioasă cruciadă, care se efectua pentru slava lui Dumnezeu și împotriva turcilor, l-a convins pe Vladislav să se angajeze cu forțele sale proaspăt învingătoare, pentru un alt război, încălcând astfel armistițiul de zece ani cu agresivul și puternicul Imperiu Otoman. În ciuda presupusului ajutor, la Bosfor, venețienii s-au unit cu forța papală și au navigat pe coastă până la Constantinopol, împingându-i pe otomani afară din Balcani, nereușind să navigheze spre Varna. Aceasta era o mișcare surprinzătoare, pe care Vladislav și comandantul său cel mai înalt în grad, Iancu de Hunedoara, nu au reușit să o anticipeze. Trădarea venețienilor a dus la plasarea armatei otomane (circa 60.000 de turci) conduși de sultanul Murad al II-lea, în imediata apropiere a cruciaților (circa 20.000). Prin urmare, când Bătălia de la Varna a început pe 10 noiembrie 1444, regele polonez și supușii săi nu au știut că pentru mulți dintre ei, aceasta avea să fie bătălia finală.

Confruntându-se cu situația disperată, regele, împreună cu experimentatul Iancu de Hunedoara, au rupt cavaleria de spahii, fiind deciși să-l atace chiar pe sultan, care era protejat de cavalerie și de infanteriști formidabili. Tânărul rege a fost omorât în timp ce lansase un atac fără să-l mai aștepte pe Iancu de Hunedoara și pe forțele acestuia să-l ajute. Infanteriștii otomani l-au decapitat pe Vladislav și i-au înfipt capul într-o țepușă. Descurajați de moartea regelui lor, armata maghiară a fugit de pe câmpul de luptă. Nici trupul regelui și nici armura sa nu au mai fost găsite vreodată.

Viața personală și moștenirea

Vladislav nu a avut copii și nu s-a căsătorit niciodată. Cronicarul Jan Długosz, cunoscut pentru antipatia față de Vladislav și tatăl său, a afirmat că era ceva neobișnuit la sexualitatea lui Vladislav, deși Długosz nu a specificat ce anume: prea supus dorințelor carnale (...) nu și-a abandonat obiceiurile obscene și josnice (în poloneză: "zbyt chuciom cielesnym podległy (…) nie porzucał wcale swych sprośnych i obrzydłych nałogów (…)" ).

Vladislav a fost urmat în Regatul Poloniei de fratele său mai tânăr, Ducele de Lituania, Cazimir al IV-lea Jagiellon, după un interval de trei ani. În Ungaria, a fost succedat de rivalul său, regele Ladislau Postumul.

Predecesor: Vladislav al II-lea Iagello	Rege al Poloniei 1434-1444	Succesor: Cazimir al II-lea
Predecesor: Elisabeta de Luxemburg	Rege al Ungariei 1440-1444	Succesor: Ladislau Postumul
Predecesor: Elisabeta de Luxemburg	Rege al Croației 1440-1444	Succesor: Ladislau Postumul