Vittorio Matteo Corcos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vittorio Matteo Corcos
Vittorio Matteo Corcos Autoritratto 1913.jpg
Vittorio Matteo Corcos
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Livorno, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Florența, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitero delle Porte Sante[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAccademia delle Arti del Disegno[*]  Modificați la Wikidata
PregătireEnrico Pollastrini[*], Domenico Morelli[*]  Modificați la Wikidata

Vittorio Matteo Corcos (n. 4 octombrie 1859, Livorno - d. 8 noiembrie 1933, Florența)[3] a fost un pictor italian, cunoscut pentru portretele sale. Multe dintre lucrările sale de gen ilustrează bărbați tineri și femei îmbrăcați frumos, aflați în momente de odihnă și recreere.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut din părinți evrei, Isacco și Giuditta Baquis, în Livorno. S-a pregatit la Academia de Arte Frumoase din Florența sub îndrumarea lui Enrico Pollastrini. Între 1878 și 1879 a lucrat sub îndrumarea lui Domenico Morelli în Napoli.[4]

Apoi a călătorit la Paris, unde s-a întâlnit cu Léon Bonnat și a semnat un contract cu Goupil & Cie, reușind să-și completeze veniturile ca pictor portretist cu ilustrații pentru reviste. A frecventat cercurile lui Giuseppe De Nittis. Între 1881 și 1886, el a expus frecvent la Salon.[5]

S-a întors în Italia în 1886, probabil pentru a se înrola în armata și s-a stabilit la Florența. S-a convertit la catolicism și s-a căsătorit cu o văduvă, Emma Ciabatti. În Florența, și-a făcut prieteni în cercurile intelectuale și a realizat portrete ale lui Silvestro Lega, Giosue Carducci și Pietro Mascagni. După 1900, a scris pentru revista florentină Il Marzocco. De asemenea, a publicat o scurtă poveste în revista Fanfulla della Domenica, intitulată Mademoiselle Leprince. În 1904, a călătorit la Potsdam pentru a-l picta pe împăratul Wilhelm al II-lea și pe alți membri ai monarhiei germane. În timpul primului război mondial, fiul său a murit în luptă în 1916. În anii 1920 s-a alăturat Gruppo Labronico împreună cu Plinio Nomellini și Ulvi Liegi.

A pictat și portrete ale lui Mussolini (1928), ale contesei Annina Morosini, contesei Nerina Volpi di Misurata, ale lui Carducci, Puccini și Mascagni și al lui Amelie d'Orleans.

În 1913, autoportretul său a fost acceptat de muzeul Uffizi.[3][6]

A murit la Florența în 1933.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Carlo Sisi : Vittorio Corcos : il fantasma e il fiore : [mostra, Livorno, Museo Civico "G. Fattori", 26 giugno - 7 settembre 1997, Firenze, Galleria d'arte moderna, Palazzo Pitti, 16 settembre-12 ottobre 1997] , Firenze : EDIFIR, 1997, (ISBN: 978-88797-0054-2)
  • Ilaria Taddei, Fernando Mazzocca, Carlo Sisi: Corcos: i sogni della Belle Époque, Marsilio, 2014 (ISBN: 978-88317-1749-6).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vittorio Matteo Corcos