Virgil Hălăceanu
| Virgil Hălăceanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1873  |
| Decedat | 1917 (44 de ani) |
| Cauza decesului | Tifos exantematic |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | arhitect matematician inginer antreprenor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Virgil Hălăceanu (n. 1873 – d. 1917)[1] a fost un matematician, inginer, arhitect și antreprenor român. Este cunoscut în special pentru lucrări monumentale în epocă (sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea) precum Esplanada Elisabeta din Iași, Coloseul Bragadiru din Iași sau Gara fluvială din Brăila. De asemenea, este inițiatorul uneia din primele colecții muzeale care au stat la baza înființării Muzeului etnografic retrospectiv al Moldovei, primul muzeu de acest fel din Iași.
Studii[modificare | modificare sursă]
A urmat studiile liceale la Colegiul National din Iași (1889-1893), iar pe cele universitare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și la Universitatea din Stuttgart.[2]
Lucrări semnificative[modificare | modificare sursă]
- Esplanada Elisabeta din Iași (Râpa Galbenă, IS-II-m-B-04014)
- Coloseul Bragadiru din Iași
- Casa Hălăceanu (IS-II-m-B-03931)[3]
- Gara fluvială din Brăila (BR-II-m-B-02128)[4]
- Biserica Vovidenia din Iași (IS-II-m-B-04092) - restaurare[5]
Antrepriza Hălăceanu a realizat lucrări și în alte localități, notabile fiind cele de împrejmuire a Palatului CEC din București.[6]
Muzeul etnografic retrospectiv al Moldovei[modificare | modificare sursă]
„Ieșan iubitor de orașul său, a cărui glorie, pe care n-o putea urmări în dovezi istorice, o simțea instinctiv așa de puternic, el a avut ideea de a dărui orașului, chiar dacă nimeni nu și-ar manifesta dorința de a-l cerceta, un muzeu al Moldovei.”—Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”, vol. II, București, Editura pentru Literatură, 1967, p. 77
Pe la 1906, Virgil Hălăceanu începe a face publică colecția sa particulară în casa din strada Vasile Alecsandri nr. 3[7] (viitorul Muzeu al Teatrului). La data de 22 februarie 1912, acesta a adresat un apel către autorități și posesori de piese în vederea constituirii unui Muzeu etnografic retrospectiv al Moldovei care să constituie o „oglindă vie a vieții vechi și noi a poporului și a țării, cu caracter național”.[8][9] Acesta a fost înființat într-o sală din curtea Mănăstirii Golia.[10] După decesul său, colecțiile au fost depozitate în Turnul Goliei.[11][12] Din 1921, o mare parte din patrimoniu (obiectele de artă, inscripții, arme, trăsuri, odoare bisericești, stampe, documente istorice și cărți) au intrat în patrimoniul Muzeului Orașului Iași, condiția fiind ca o secție a acestuia să poarte numele Secțiunea inginer Virgil Hălăceanu.[13]
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost decorat de către Regele Carol I cu Medalia pentru bărbăție și credință.[2]
Galerie[modificare | modificare sursă]
-
Esplanada Elisabeta din Iași -
Coloseul Bragadiru din Iași -
Gara fluvială din Brăila
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Adelina Georgescu, George-Valentin Cîrlig, Cătălin-Liviu Bichir, Ramona Radoveanu, „Matematicieni români de pretutindeni. Ediția a doua”, Matematică Aplicată și Industrială (2006) pp. 1-462.
- ^ a b „Colegiul National din Iași”. Accesat în .
- ^ „Lista monumentelor istorice din județul Iași - 2015” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Ioan Munteanu, „Monumentele istorice ale orașului Brăila. O istorie ilustrată”, ed. Proilavia, Brăila, 2016.
- ^ „Biserica Vovidenia Iași ( 1645 )”. Accesat în .
- ^ Ionel Ioniță, „Palatul Casei de Economii și Consemnațiuni”, București. Materiale de Istorie și Muzeografie. Muzeul Municipiului București XV (2001) pp. 79-92.
- ^ Sever Zotta, „Mănăstirea Golia. Schiță istorică”, Iași 1925.
- ^ Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”, vol. II, București, Editura pentru Literatură, 1967.
- ^ Geanina Cristina Chirilă, „Evoluția muzeelor și preocupări muzeistice până la Primul Război Mondial”, Acta Moldavie Meridionalis XXV-XXVII (2004-2006), vol. II, pag. 11-53.
- ^ Andi Mihalache, „Centrul și provincia în disputele muzeale”, Historia Universitatis Iassiensis V (2014) pp. 159-279.
- ^ Petru Cazacu, „Preocupări pentru organizarea unui muzeu etnografic la Iași”, Cercetări Istorice (serie nouă) VII (1976), pp. 17-29.
- ^ Sorin Iftimi, „Vechi turnuri ale Iașilor”, Monumentul, 2002.
- ^ Ina Chirilă, „Societatea culturală, istorico-arheologică «Muzeul orașului Iași». Destinul unei instituții uitate”, Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de istorie al Moldovei (serie nouă) XVI-XVIII (2010-2012) pp. 177-208.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”, vol. II, București, Editura pentru Literatură, 1967