Sari la conținut

Viktor Madarász

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Viktor Madarász

Autoportret (1863)
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Štítnik, Košický kraj, Slovacia Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Budapesta, Austro-Ungaria[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Kerepesi Modificați la Wikidata
PărințiMadarász András[*][[Madarász András |​]] Modificați la Wikidata
CopiiMadarász Adeline[*][[Madarász Adeline (artistă maghiară)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Mișcare artisticăimpresionism  Modificați la Wikidata

Viktor Madarász (n. , Štítnik, Košický kraj, Slovacia – d. , Budapesta, Austro-Ungaria) a fost un pictor maghiar în stilul romantic. El este cel mai bine cunoscut pentru scene istorice și portrete.

Descindea dintr-o familie nobilă sărăcită originară din comitatul Gömör-KisHont. Tatăl lui, András, era un producător de articole din metal. Inițial, el a fost destinat să urmeze o carieră juridică și a mers la studii la Pozsony.[5]

Când a început Revoluția Maghiară, el și fratele său (numit tot András) au părăsit școala pentru a se alătura luptei. A participat la numeroase acțiuni revoluționare, a devenit locotenent II și a fost prezent în timpul capitulării de la Șiria. După ce s-a ascuns o scurtă perioadă, s-a întors acasă pe jos și s-a alăturat familiei sale la Pécs. Și-a continuat studiile juridice, dar a început, de asemenea, să ia lecții de la un artist local.

În 1853 s-a înscris pentru continuarea pregătirii artistice la Academia de Arte Frumoase de la Viena. Doi ani mai târziu, el a intrat la clasa de pictură istorică a lui Ferdinand Georg Waldmüller.[6] Prima pictură istorică, Curuți și lobonți (reprezentând frați luptându-se de pe poziții opuse), a fost primită cu căldură. În 1856 a mers la Paris, unde a studiat în studiourile lui Léon Cogniet și la École des Beaux Arts. El a fost, de asemenea, influențată de stilul lui Paul Delaroche. Pictura Jelirea lui Hunyadi László a câștigat o medalie la Salonul artistic de la Paris din 1861.

S-a întors în Ungaria în 1870, dar stilul său a fost intens criticat pentru că se considera că era prea franțuzesc și diminua considerabil fervoarea revoluționară. În 1873, după criticarea dură a lucrării „Gabriel Bethlen în mijlocul oamenilor de știință”, s-a retras din activitatea de pictor și a preluat afacerea tatălui său. A fost atât de descurajat încât că multe dintre cele mai bune lucrări ale sale au fost date gratuit.

În 1902 afacerea lui a intrat în faliment, iar bunurile sale au fost vândute la licitație. În anul următor, el a încercat să-și reia cariera artistică de pictor portretist, dar nu s-a mai putut ridica la standardele anterioare. A murit, complet uitat, în timpul Primului Război Mondial.

Picturi (selecție)

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Viktor Madarász, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ Мадарас Виктор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ Brief biography (with a biography of his daughter, Adeline) @ Budapest XV District Blog.
  6. ^ Brief biography @ Hungarian Visual Arts.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Karóly Lyka, Madarász Viktor, Élete És Mvei (Viața și opera, 1923), retipărită de BiblioBazaar, 2011 ISBN: 1-2460-0783-5

Legături externe

[modificare | modificare sursă]