Sari la conținut

Vihorlatské vrchy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vihorlatské vrchy
Poziția Poruba pod Vihorlatom
Slovacia
Suprafață47.893,36 ha[1]  Modificați la Wikidata
Înființare[1]  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000SKCHVU035  Modificați la Wikidata

Vihorlatské vrchy este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Slovacia întinsă pe o suprafață de 48.286,26 ha, integral pe uscat.

Centrul sitului Vihorlatské vrchy este situat la coordonatele 48°50′07″N 22°10′02″E / 48.835316°N 22.167164°E ({{PAGENAME}}).

Situl Vihorlatské vrchy a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în iulie 2003[2] pentru a proteja 2 specii de plante și 51 de specii de animale.[3][4]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunile alpină și panonică, aria protejată conține 17 habitate naturale: Turbării active, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Peșteri inaccesibile publicului, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Păduri panonice cu Quercus pubescens, Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri de fag subalpine medio-europene cu Acer și Rumex arifolius, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de fag Asperulo-Fagetum.[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

  • plante (2): papucul doamnei (Cypripedium calceolus), sisinei (Pulsatilla grandis)
  • păsări (25): cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buha (Bubo bubo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), barză neagră (Ciconia nigra), șerpar (Circaetus gallicus), acvilă-țipătoare-mică (Clanga pomarina), prepeliță (Coturnix coturnix), cristeiul de câmp (Crex crex), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), muscar (Ficedula parva), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), Leiopicus medius, ciocârlie de pădure (Lullula arborea), muscar sur (Muscicapa striata), ciuf-pitic (Otus scops), viespar (Pernis apivorus), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), mărăcinar negru (Saxicola torquatus), turturică (Streptopelia turtur), huhurezul mic (Strix uralensis), silvie porumbacă (Sylvia nisoria)
  • amfibieni (2): izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), triton cu creastă (Triturus cristatus)
  • mamifere (11): liliac cârn (Barbastella barbastellus), lupul (Canis lupus), castor (Castor fiber), vidră de râu (Lutra lutra), râs eurasiatic (Lynx lynx), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
  • nevertebrate (12): Carabus variolosus, Carabus zawadzkii, croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), Euplagia quadripunctaria, Isophya stysi, rădașcă (Lucanus cervus), fluturele purpuriu (Lycaena dispar), Maculinea teleius, Odontopodisma rubripes, Pholidoptera transsylvanica, Rosalia alpina, Stenobothrus eurasius
  • pești (1): Barbus meridionalis

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 16 specii de plante, 1 specie de amfibieni, 14 specii de mamifere, 1 specie de nevertebrate, 3 specii de pești, 6 specii de reptile.[3]

  1. ^ a b https://data.sopsr.sk/chranene-objekty/chranene-uzemia/detail/SKCHVU035, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b http://www.sopsr.sk/natura/dokumenty/legislativa/chvu/vyhl_mzpsr_195_2010.pdf
  3. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Vihorlatské vrchy”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Vihorlatské vrchy”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .