Vicente Palmaroli
| Vicente Palmaroli | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Vicente Palmaroli González  |
| Născut | [1][2][3] Zarzalejo(d), Spania[1] |
| Decedat | (61 de ani) Madrid, Noua Castilie(d), Spania[4] |
| Înmormântat | cementerio de San Justo[*] |
| Părinți | Cayetano Palmaroli[*][5] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*] |
| Profesor pentru | José Alcázar Tejedor[*] |
| Mișcare artistică | Orientalism |
| Opere importante | El sermón de la capilla Sixtina[*] |
Modifică date / text  | |
Vicente Palmaroli González (n. , Zarzalejo(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol de portrete și gen.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Zarzalejo(d), fiul lui Gaetano Palmaroli(d), un pictor și litograf italian, care a fost primul său profesor. După moartea tatălui său, în 1853, a preluat poziția oficială a acestuia la colecțiile regale de artă. În 1857 a cerut o permisie pentru a merge la Roma și a-și finaliza studiile, folosind o parte din surplusul de bani din fondul colecțiilor.[6] Pe când acolo, s-a alăturat unui grup de pictori spanioli care s-au întâlnit la Antico Caffè Greco(d), printre care Luis Álvarez Catalá, Dióscoro Puebla(d), José Casado del Alisal, Eduardo Rosales, Benet Mercadé(d), Marià Fortuny și Alejo Vera(d). A participat la Expoziția Națională din 1862 cu două lucrări pe care le-a realizat în Italia, câștigând o medalie clasa I. În anul următor, s-a întors în Italia și a rămas până în 1866.[7]
După revenirea sa la Curte, a câștigat o medalie de aur la Expoziția Națională din 1867. În același an, a însoțit delegația spaniolă la Expoziția Universală de la Paris.[7] Acolo l-a întâlnit pe Ernest Meissonier(d), care va avea o influență asupra lucrărilor sale ulterioare. În următorii câțiva ani, va deveni un pictor portretist renumit. În 1872, a fost numit profesor la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando.[6] Un an mai târziu, s-a stabilit la Paris și s-a specializat în crearea de „tableautins”; tablouri de format mic pe teme amuzante sau plăcute concepute pentru a fi atârnate în casă. În 1883, s-a mutat la Roma pentru a deveni director al Academia Española de Bellas Artes de Roma.[6]
S-a întors la Madrid în 1894 când a fost numit director al Muzeului Prado, funcție pe care o va ocupa până la moartea sa.[6] Ca urmare a unei directive regale, a înființat o comisie (formată din el însuși, secretarul și curatorii muzeului) care să examineze lucrările donate și să decidă dacă le acceptă sau le respinge, în condițiile menținerii calității colecției. De asemenea, a supravegheat și întreținerea, care a inclus înlocuirea acoperișurilor din lemn cu unele metalice. Un sistem de încălzire planificat a fost anulat din lipsă de fonduri. Pentru a ajuta la prevenirea incendiilor, locuințele angajaților au fost mutate într-o nouă extensie, construită sub conducerea arhitectului Fernando Arbós y Tremanti(d).[6] Majoritatea lucrărilor adăugate la Prado în timpul mandatului său au fost mutate ulterior în colecția noului Muzeul de Artă Modernă.
A suferit un accident vascular cerebral în timp ce participa la un spectacol de teatru, a devenit invalid și a murit câteva luni mai târziu la Madrid, la vârsta de 61 de ani.[7]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Galería biográfica de artistas españoles del siglo XI, p. 91
- ^ a b Vicente Palmaroli González, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b Vicente Palmaroli González, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ https://www.museodelprado.es/enciclopedia/enciclopedia-on-line/voz/palmaroli-y-gonzalez-vicente/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Galería biográfica de artistas españoles del siglo XI, p. 90-91
- ^ a b c d e Brief Biography @ the Museo del Prado website
- ^ a b c Vicente Palimiroli @ MCN Biografías
Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]
- Rosa Pérez Morandeira, Vicente Palmiroli, Editorial CSIC 1971.ISBN: 84-00-03427-9
- Diccionario de Arte, Pintores del siglo XIX, Editorial LIBSA, 2001.ISBN: 84-7630-842-6ISBN 84-7630-842-6 .
